Ciobănesc belgian Malinois
Creat şi selecţionat iniţial drept câine ciobănesc, malinois-ul cum i se spune în prezent, a devenit cea mai apreciată rasă de câine utilitar din întreaga lume. Unii experţi îi prevăd că va ajunge curând câinele viitorului. Extrem de inteligenţi, activi, exuberanţi, jucăuşi şi cu un temperament exploziv, câinii din această rasă au detronat în ultimii ani rase consacrate şi relativ asemănătoare precum ciobănescul german şi dobermann-ul. Cum spunea recent un expert canin: „Ceea ce face un ciobănesc german, un malinois face de două ori mai
Este un câine de lucru prin excelenţă, de talie medie, cu blană semiscurtă, cu aparenţa fizică a unui ciobănesc german cu mască neagră, de culoare bej-maronie.
Cane Corso
Cane Corso este o rasă modernă dar cu rădăcini străvechi în celebrii şi temuţii câini de luptă ai romanilor, folosiţi atât în bătălii de către legiunile Romei, cât şi în arene unde luptau cu gladiatori sau cu animale sălbatice. Aceşti câini teribili, denumiţi generalist Canis Pugnax de către romani, au fost în pericol d edispaiţie de-a lungul timpului, când foarte rar erau folosiţi la vânătoare sau la paza domeniilor. Recent, rasa a fost redescoperită în sudul Italiei, îndeosebi în provinciile Puglia, Lucania şi Sannio.
Atletic, rezistent la efort şi agil decât alte rase de molossoizi europeni precum dogul de Bordeaux, mastino napoletano, mastiff-ul englez sau cel spaniol, Cane Corso se numără printre cei mai buni câini de pază şi apărare din lume. Masiv, dar fără să fie greoi, dur, dar nu isteric şi feroce, acest câine cu aparenţă rustică şi atletică deopotrivă poate doborâ uşor un agresor uman. Cane Corso atinge dimensiuni considerabile. Cu toate acestea, pentru pază şi protecţie activă sunt preferate exemplare de maximul 50-60 kilograme greutate.
Dog argentinian
Şlefuit de condiţiile dure de selecţie de pe meleagurile natale, dogul argentinian s-a dovedit a fi nu doar cel mai atletic şi agil mollosoid modern, dar şi unul dintre cei mai buni câini de pază şi apărare disponibili la ora actuală. Putem spune că Antonio Nores Martinez a împuşcat doi iepuri dintr-o lovitură, reuşind crearea unui câine deosebit de agresiv şi bătăios faţă de animalele sălbatice cu potenţial periculos, precum şi un câine care nu dă înapoi în faţa niciunui infractor, fie el înarmat. Este un câine care, asemenea multora din grupa sa, are nevoie de socializare încă de la cea mai fragedă vârstă.
Ciobănesc caucazian
Greu de găsit o altă rasă de câini atât de agresivă la adresa omului precum aceşti câini uriaşi şi blănoşi, originari după cum le spune şi numele din vasta regiune a Munţilor Caucaz. Este o rasă foarte veche, şi originile sale nu se cunosc cu siguranţă. O parte a ceercetătorilor îl văd drept un câine care provine din dogul tibetan, alţi cercetători susţin că el este de fapt strămoşul tuturor molossoizilor cu blană lungă.
Dacă un ciobănesc caucazian din linii autentice a fost învăţat să atace omul, stăpânii au deja o mare problemă legată de violenţa sa la adresa oaspeţilor şi necunoscuţilor.
Bandog
La mijlocul deceniului 1960, un chinolog american a dorit să obţină cea mai bună rasă de câini destinaţi protecţiei personale. Medicul veterinar John Swinford avea acest vis încă din adolescenţă, când citea pasionat despre vechii câini de pază ai castelelor saxone. Din acest motiv, dr. Swinford a ales ca nume pentru noua sa rasă, vechiul termen de Bandog sub care erau denumiţi în Evul Mediu aceşti câini. Bun cunoscător al raselor de câini „dure”, dr. Swinford a ales pentru proiectul său pit-bull-ul şi mastiful napolitan.
Conform părerilor şi experienţei sale, niciuna dintre aceste rase nu se potrivea pe deplin rolului de gardian patruped. Pit-bull-ul era un câine prea uşor, cu temperament instabil pentru un câine de pază, hiperagresiv şi incontrolabil, şi mai ales inutil, dacă în preajmă apare un alt câine care focusează toată atenţia acestui gladiator canin. La fel de nemulţumit era şi de mastiful napoletan, în Antichitate un câine extraordinar de atac, dar care în prezent ajunsese un câine greoi, aproape incapabil să alerge în viteză.
S-a gândit aşadar să obţină câinele ideal din încrucişarea celor două rase. Bandogii de astăzi sunt câini destinaţi exclusiv pazei de obiective şi protecţiei personale. În mare parte au echilibrul temperamental mastifului, talie moderat mare (aproximativ cât un rottweiler sau bullmastiff), resistenţă fizică, perseverenţă şi agresivitate ridicate, mulţumită bagajului genetic moştenit de la pit-bull. Bandogul nu este o rasă recunoscută internaţional, ci mai mult un concept canin. Prin urmare, şi alţi crescători au preluat ideea lui John Swinford şi au lansat propriile linii de bandogi compuse iniţial din câini obţinuţi din încrucişarea dintre pit-bull şi oricare altă rasă de molossoid.
