Probabil ca nu vom afla nicicand adevaratele motive pentru care Curtea Constitutionala a refuzat sa vina in sprijinul doleantei majoritatii Senatului de inlaturare a Monicai Macovei din fruntea ministeriului pe care il conduce. Cariera multora dintre membrii Curtii a culminat in vremurile de glorie ale PSD, iar magistratii cu pricina fac parte, in fond, din acelasi establishment juridic care reactionase profund indignat la tsunamiul initiat anterior de Macovei tocmai in vederea inlaturarii structurilor de putere pesediste, deja consolidate in cadrul sistemului de justitie. Poate ca in prezent interesele si prioritatile Curtii Constitutionale s-au schimbat – nemaifiind identice cu cele ale binefacatorului pesedist de odinioara. Asemenea situatii s-au mai inregistrat in trecut – doar distributia era alta, constand insa tot din sateliti iliescieni carora li se atribuisera roluri notabile. Atat Virgil Magureanu, aflat sapte ani in fruntea SRI, cat si Miron Cozma, liderul trupelor de soc mineresti vreme si mai indelungata, i-au intors pana la urma spatele "sefului". Egoismul fundamental al lui Iliescu si lipsa oricarei intentii in afara celei de a se vinde cat mai bine au starnit mai intai ingratitudine, iar in final au condus la revolta deschisa. Indubitabil, membrii Curtii vor fi luat act cu destula nervozitate de sustinerea puternica primita de doamna Macovei din partea UE si SUA, nefiind nevoie de cine stie ce imaginatie pentru a realiza oprobriul public ce ar fi putut urma comenzii de inlaturare a ministrului si de suspendare a presedintelui venite din partea unui partid ce si-a pierdut, in mare parte, sustinerea populara. In consecinta, magistratii perfect multumiti cu actualul lor statut si privilegiile aferente functiei au decis ca nu merita a risca sa devina tinta eventualelor proteste initiate in vederea sprijinirii celor mai vizibili reformatori ai tarii, conchizand, probabil, ca balanta puterii inclina prea mult de partea acestora si prea putin in favoarea oligarhilor. In plus, vor mai fi constientizat ca Iliescu si Geoana nu s-ar jena defel sa-i transforme peste noapte in tapi ispasitori daca asaltul pesedist asupra puterii ar esua. De fapt, PSD le-ar putea multumi magistratilor pentru a nu fi agreat ideea suspendarii unui presedinte in baza criticilor sale aduse clasei politice sau pe cea a inlaturarii unui ministru din cauza insuficientei sale deferente fata de parlamentari. Vointa electoratului nu poate fi ignorata la nesfarsit, iar in prezent PSD a pus la cale arhisuficiente provocari, ce nu vor fi uitate prea curand de cetateni, indiferent de cantitatea sau calitatea propagandei de musamalizare duse. Pana la urma, poate ca mesajul judecatorilor Curtii Constitutionale adresat politicienilor frustrati a fost acela de a binevoi sa recurga, pe viitor, la alte strategii machiavelice pentru anihilarea inamicilor si in vederea mentinerii, pana in ultima clipa, a privilegiilor avute. In baza unei magistrale perfidii si a unei intrigi cu adevarat complexe, PSD a reusit, in trecut, sa submineze miscarea Timisoara – principalul motor in vederea declansarii schimbarilor intr-o Romanie postdecembrista. Mai nou, o serie de indicii par a atesta ca Macovei si aliatii ei reformatori sunt atacati, la randul lor, in baza unui plan ce prevede mai degraba aplicarea a mii si mii de intepaturi de ace decat a catorva lovituri de baioneta. Dar agresiunea parlamentara s-a transformat intr-un joc cu focul, existand, de acum, oricand posibilitatea unui replici populare. Avalansa declansata de PSD, PC si PNL are darul de a schimba radical peisajul politic, in cadrul caruia Geoana si Iliescu vor deveni, peste foarte putini ani, niste biete umbre, aproape invizibile.
Tom Gallagher, profesor la Universitatea din Bradford, Marea Britanie