Probabil principala explicatie a deciziei Bancii Nationale – care a surprins pe multi – de a micsora cu 0,75% puncte procentuale dobanda de politica monetara (de la 8,75% la 8%) este ca banca centrala s-a cam speriat, am spune noi in sfarsit, de amploarea deficitului extern, pe seama adancirii caruia si-a realizat in ultimii doi ani tintele in coborarea inflatiei. O miscare in jos a dobanzilor in piata (atat la depozite, cat si la credite), pe care in principiu ar putea s-o provoace scaderea dobanzii de politica monetara a BNR, ar urma sa micsoreze diferentialul de dobanzi din Romania fata de pietele internationale, ce constituie o atractie pentru capitalurile straine. In cazul in care intrarile de capitaluri speculative se reduc, leul, sub presiunea deficitului extern mereu mai amenintator, isi va tempera aprecierea, daca nu cumva se va si devaloriza, ceea ce va fi de bun augur macar pentru oprirea deteriorarii in continuare a deficitului extern, exporturile devenind incurajate, iar importurile descurajate.
Datele statistice comunicate cam in acelasi timp cu decizia BNR asupra comertului exterior pe ansamblul anului 2006 au venit de fapt sa impinga spre masuri care sa nu inflameze cumva situatia conturilor externe. Deficitul comercial a ajuns la 15 miliarde euro, cu 45% mai mult decat in 2005. Implicatiile aprecierii leului au fost resimtite puternic, aceasta contribuind serios la sporirea cu doar 16% a exporturilor, dar cu peste 25% a importurilor. Concluzia fireasca dintr-o asemenea constatare era ca nu mai este nevoie de vreo contributie a intrarilor speculative de capital – ce trebuie pe orice cale gatuite – caci situatia este exploziva deja la nivelul economiei reale, al schimburilor externe de marfuri si servicii care constituie parte integranta a acesteia.
Nu trebuie sa fii economist pentru a sesiza ca a exporta de numai 25 miliarde euro si a importa de 40 miliarde euro nu poate fi ceva care sa tina! Mai ales ca se reuseste a se exporta doar cu ceva mai mult decat ceea ce reprezinta deficitul insusi. Nu s-ar putea ca buba sa nu crape!
Datele statistice sunt fara echivoc in a risipi istorioarele de imbarbatat militarii tineri despre "reindustrializarea" Romaniei si schimbarea corespondenta a structurii exporturilor in urma anilor de investitii directe straine. Contrar unor interpretari care trag de par datele, exporturile de echipamente nu depasesc 20% din total, pe primul loc in livrarile externe fiind tot textilele si incaltamintea (21%). Alte 25 de procente reprezinta materii prime si semifinite minerale si metalurgice. Iar nici mai mult nici mai putin decat 55% din totalul exporturilor constituie produse in lohn, de o vulnerabilitate completa, indiferent daca este vorba de textile sau – mai nou – de componente auto. Cum ar putea o asemenea structura sa impinga spre un decolaj mantuitor exporturile romanesti?! Este doar o poveste cu cocosu' rosu! Iar argumentele cum ca importurile scapate din buiestru n-ar trebui sa ne ingrijoreze pentru ca, vezi Doamne, este vorba despre achizitii tehnologice care ar promova schimbarile industriale la care se tot viseaza, nu rezista in confruntarea cu aceleasi realitati exprimate de statisticile institutului national de specialitate: doar 23% din totalul celor 40 miliarde euro reprezinta importuri ce ar putea trece drept tehnologice!
