In general, sindicatele, ca sa dea bine la popor, au ce au de impartit cu sefii, catalogati intotdeauna ca fiind esenta tuturor rautatilor si neajunsurilor posibile! Sindicatul National al Politistilor pare sa-si fi facut din “decapitarea” sefilor singurul ideal de lupta revolutionara, dand, astfel, apa la moara celor care, din exces de democratie, au uitat militaria in pod. In conceptia unor sindicalisti cu epoleti, sefii ar trebui sa fie simple glugi de coceni, eventual, cand au dumnealor chef, sa bata si pas de defilare prin fata subordonatilor sau, la comanda, sa se urce in pom ca sa fie pe placul tuturor. Nu spun ca nu sunt si sefi care fac excese, pentru ca li s-a urcat puterea la cap, dar, in ansamblu, cei mai multi dintre ei, ma refer la profesionistii veritabili, incearca sa-si faca asa cum trebuie datoria. Si, sa recunoastem, astazi, in Romania, la acest nivel, sub presiuni politice de-a dreptul infernale, este din ce in ce mai greu, daca nu cumva de-a dreptul infernal, sa-ti duci misiunea de aparator al legii pana la capat! Sunt de acord ca drepturile politistilor trebuie aparate si respectate, chiar ma numar printre cei care am scris multe materiale pe aceasta tema, dar nu prin instaurarea unei dictaturi sindicale, cum se intampla, de altfel, si in alte domenii de activitate unde se apeleaza la forta si constrangeri. In cazul celor trei sefi de politie de la Constanta, se folosesc, poate cu exceptia lui Ioan Bucur, acuze stravezii. Intr-o profunda criza de orgoliu, conducerea Sindicatului National al Politistilor ii reproseaza, printre altele, comisarului sef Constantin Dancu, seful Politiei Rutiere Constanta, ca nu recunoaste sindicatele! Nimic mai hilar si mai distractiv! Nici un conducator cu capul pe umeri nu face chestia asta, dar poate ca domnul Dancu nu este de acord ca sindicalistii sa-si bage nasul unde nu le fierbe oala! Cunoastem, la Constanta, destui lideri de sindicat care, luandu-si nasul la purtare, sunt tentati sa dea ordine si dispozitii unor directori sau chiar patroni, ceea ce, fie vorba intre noi, nu are nici o legatura cu activitatea sindicala! Un exemplu in acest sens il reprezinta Marian Foca. In Politie sunt destui sindicalisti parsivi care, facand caz de drepturile lor, ignora obligatiile ce le revin din contractul de munca. Nu retin nici o initiativa a sindicatului amintit in legatura cu numeroasele cazuri de indisciplina si fapte de coruptie care au pus intr-o situatie penibila politia constanteana. Chiar in aceste zile ziarul nostru a prezentat pe larg cazul Gurlui, dar, in locul unei reactii pe aceasta tema, ne-am trezit cu “rastignirea” lui Dancu, pe motiv ca dumnealui nu ar recunoaste… sindicatele ca unica icoana in fata careia toti sefii politiei trebuie sa se inchine si sa se ploconeasca! Sindicatul National al Politistilor ar trebui sa separe graul de neghina, pentru ca sunt destui cei care isi acopera abuzurile cu… drepturile omului. Inteleg rolul sindicatelor, chiar si in politie, dar, din pacate, dupa cum am mai consemnat, realitatea este deturnata din ce in ce mai des. Sa intelegem ca simplii sindicalisti sunt niste fete mari oropsite, carora li se incalca frecvent drepturile, iar sefii, chiar toti sefii?, niste indivizi pusi pe exploatarea omului de catre om? Aud ca, in politie, daca vrei sa ramai ceva timp pe o functie, e musai sa te pui bine cu… sindicatele!
