Dupa doua luni, nego-cierea Contractului Colectiv de Munca la Mittal Steel Galati a intrat pe ultima turnanta, rama-nand de negociat 70 de articole ale CCM si anexele. Punctul cel mai fier-binte este, bineinteles, cel al majorarilor salariale, pentru ca este o foarte mare diferenta intre ceea ce vor sa obtina liderii sindicali si ceea ce este dispusa sa ofere administratia.
Comisia sindicala a cerut o ma-rire a salariilor cu 42%, iar administratia a oferit de sase ori mai putin, mai intai 7%, apoi 8%. Cum liderii sindicali nici nu se gandesc sa accepte un procent atat de mic, reprezentantii administratiei au lansat o oferta-capcana, negocierea unui fond de salarii. Primul inconvenient este ca, nefiind cunoscute salariile celor din administratie, nu pot fi evaluate efectele pe scara ierarhiei profesionale. Si cum repre-zentantii administratiei nici nu par sa aiba de gand sa comunice in in-tregime ierarhia salariala din com-binat, varianta pare mai mult una prin care administratia incearca sa castige timp. La negocierile salariale de anul trecut s-a intamplat cam la fel. La debutul negocierilor, FSS Metarom a cerut o majorare salaria-la de 26%, dar administratia Mittal Steel a oferit numai o crestere de 5% incepand cu 1 ianuarie si 3% incepand de la 1 iulie, la care se adauga introducerea “bonusului”, adica majorari de salarii de pana la 20%, care urmau sa le fie acordate unora dintre salariati, in functie de criteriile de performanta. Dupa ce a fost efectuata o prima simulare, liderii sindicali inclinau sa ia in calcul propunerea administratiei, dar dupa o a doua simulare au respins “bonusul”. Argumentul decisiv a venit din partea presedintelui Federatiei Europene a Metalurgistilor, Tony Jensen, care se afla la Galati si a clarificat cum stau lucrurile, afirmand ca sindicalistii europeni nu agreeaza salarizarea pe cresteri variabile, asemenea experimente esuand atat in Germania, cat si in Belgia. In cazurile cand este aplicata totusi o asemenea majorare salariala, ea nu poate substitui majorarea salariala fixa ceva mai consistenta, bonusul reprezentand doar 10% din majora-rea salariala. Altfel spus, cu totul ar fi stat lucrurile daca administratia Mittal Steel ar fi acceptat o majorare salariala de 15%, propunand un bonus de 1,5%. Liderii sindicali nu mai par dispusi sa creada in variante si iluzii, pentru ca majorarea salariala reala si echitabila, este cea mai sigura varianta. Maricel Oancea, liderul FSS Metarom Galati, principala grupare sindicala de la Mittal Steel Galati, considera ca o ma-jorare salariala ceva mai consistenta in acest an este justificata si din punct de vedere economic: “In ultimii ani, nivelul de productie a fost constant, 3.500 de oameni au parasit combinatul, a crescut productivi-tatea muncii de la 254 la 301 tone/an/salariat. Salariul minim pe economie a crescut cu 18,2 la suta. E adevarat, in 2001 combinatul a avut o pierdere de 294 milioane de dolari, dar in 2004 a avut un profit de 500 milioane de dolari. Pentru 2007 se preconizeaza un profit crescut de 15-20 la suta. Sectorul siderurgic s-a reorganizat, restructurat si stabilizat, iar platile excep-tionale din anul 2005 au disparut. In plus, avantajele aderarii la UE si redresarea pietei internationale sunt atuuri importante. Se munceste tot mai mult cu oameni tot mai putini, si atunci si salariile trebuie sa fie altele”, spune Maricel Oancea. Mai este si un alt indicator de comparatie. In urma cu cativa ani, salariile din combinat erau cele mai mari din Galati si se ajunsese sa se dea spaga pentru un loc de munca la SIDEX. Intre timp, pentru ca ritmul de crestere a salariilor siderurgistilor nu a tinut pasul cu majorarile sala-riale din celelalte domenii, faima salariilor mari de la combinat s-a destramat. Dar munca este la fel de grea.
