Departe de familiile lor, cu doar doua-trei ore pe zi la dispozitie pentru a sta sub cerul liber, aproximativ 400 de adolescenti isi ispasesc pedepsele la Penitenciarul pentru Minori si Tineri de la Craiova. De cum intri pe poarta institutiei de „reeducare“, te astepti sa te intampine atmosfera de detentie, cu acelasi tablou in care doi sau trei detinuti, rasi in cap, freaca tot timpul asfaltul curat cu maturi de rachita.
In realitate, peisajul este diferit. Daca faci abstractie de uriasa usa de metal care se inchide in spatele tau, ai impresia ca pasesti intr-o unitate de invatamant normala, cu scoala si camine in acelasi campus. Doar linistea apasatoare te face sa te simti intr-un loc special.
Unii detinuti au servicii
Fostul Grup Scolar nr. 5 din Craiova – sau „scoala de corectie“, cum i se spunea inainte de ’89 – a fost preluat de catre Directia Generala a Penitenciarelor in baza unei hotarari de guvern in 1992. Pentru un an a purtat denumirea de „Scoala Speciala de Munca si Reeducare a Minorilor“, iar apoi a fost transformat in centru de reeducare a minorilor. În ultimii ani acolo au avut loc transformari radicale. Conditiile in care sunt cazati detinutii sunt net superioare „scolii de corectie“ de altadata. Chiar si relatia gardian-detinut este cu totul alta. Delincventii minori de la Craiova au aproape acelasi statut ca elevii din internatele scolilor. Sunt tratati cat se poate de corect, unii se plimba liberi prin toata inchisoarea sau chiar ies pe poarta acesteia dimineata la ora sapte si se intorc la ora 15,30. În acest interval de timp chiar se pot angaja. „De la serviciu se intorc aici ca acasa. Exista intelegere pentru cei care termina programul mai tarziu“, a spus Viorel Najab, director adjunct al PMT Craiova. Pe aleea din fata unuia din cele doua camine, suntem strigati de la cateva ferestre: „Hei, socheres mo? Ne fotografiati si pe noi?“ Nu raspundem in niciun fel. Viorel Najab tine sa precizeze: „A venit pe la noi o delegatie franceza. Detinutii au inceput tot asa, sa strige la ei, sa le atraga atentia cu tot felul de expresii. Unul din francezi ne-a spus ca din atitudinea lor a inteles ca nu sunt batuti, pentru ca altfel n-ar mai fi indraznit sa scoata vreun sunet“. Cele doua camine, cu o capacitate de sase sute de locuri, sunt dominate de o imensa cruce din neoane fluorescente, care noaptea se aprind.
Scoala din spatele gratiilor
Aproape toti detinutii minori sunt integrati in programul educational, ei urmand cursurile gimnaziale sau liceale de la nivelul de la care au pierdut contactul cu scoala. Aici apare insa o situatie dificila „Avem probleme de varsta. Sunt detinuti de 15-16 ani care sunt in clasa a sasea sau a saptea, spune Gabriel Gunescu, directorul PMT. Din aceasta cauza, dupa ce pleaca de la noi, multi nu-si mai pot continua studiile pentru ca au depasit cu mai mult de doi ani varsta de scolarizare pentru clasele in care sunt. Chiar si cu reinsertia in societate au probleme. Dupa ce-si ispasesc pedepsele, oriunde bat la usa dupa un loc de munca au parte de aceeasi etichetare de «puscariasi». Nici institutia noastra nu mai este solicitata pentru forta de munca. Asta le-ar fi de mare folos detinutilor nostri, pentru ca ar pleca si ei acasa cu un capital ce i-ar ajuta la inceput“.
Mike Tyson, in „detentie“ la Craiova
În interiorul caminelor, caldura este prezenta peste tot. Detinutii stau cu geamurile larg deschise pentru a permite aerului curat sa intre „liber“ printre gratii. Peste tot este curat, incaperile fiind chiar parfumate. Un amalgam de dantele, broderii, materiale textile cu imprimeuri, draperii imbraca majoritatea camerelor. Într-una din incaperi, pe masa troneaza macheta de lemn a unei corabii, iar dupa usa, o casa din carton si placaj. Amandoua sunt rezultatele cautarii unui mod de “omorat” timpul. Surpriza maxima este la ultimul etaj. Gardianul deschide usa, iar din camera detinutilor tasneste printre picioarele noastre o potaie care-si manifesta bucuria gudurandu-se din toate incheieturile. Catelul apartinea celor opt detinuti din camera respectiva. „Îl cheama Tyson! Mike Tyson“, ne spune unul din tineri. Fiecare cedeaza cate putin din gamela sa si-i fac astfel portie si lui Tyson.
14 minore vor fi colege cu minorii craioveni
Doi dintre cei aflati in detentie la PMT Craiova au acceptat sa se destainuie. Antin Cristian Vladutu are 18 ani si e din judetul Valcea. Mai are doua saptamani si pleaca acasa. „Am fost condamnat la un an si jumatate pentru furt. Nu va spun ce am furat. Nu ma plang decat pentru ca am ajuns aici. În privinta conditiilor, nu avem probleme. E curat, mancarea e buna, nu ne putem plange de nimic. Abia astept sa ajung acasa!“ Langa el, Cristi Gherman, din Craiova, seful camerei. Are 22 de ani si e inchis de mai bine de trei ani. „Am primit trei ani si jumatate tot pentru furt. Sef de camera m-au pus baietii. M-am batut intotdeauna pentru problemele fiecaruia, chiar si pentru drepturile si interesele lor. Aici in camera asta am fost ca fratii. Eu mai am doua luni si plec acasa. Nu vreau sa ma mai intorc vreodata in spatele gratiilor! Nu stiu cine va ramane in locul meu sef de camera. Nu vreau sa ma amestec in chestia asta, iar ei isi vor desemna viitorul sef abia dupa ce voi pleca eu“. Undeva pe unul din coridoare, galagie: era ora pranzului. Un detinut cu doua marmite din aluminiu si un polonic impartea mancarea. Pilaf cu carne. Cand au vazut obiectivele camerelor si aparatelor de fotografiat, detinutii dintr-o camera au dat buzna afara: „Vrem conditii mai bune! Vrem afara! Mancarea… mancarea e buna, pe bune, acum nu glumesc! Gustati”, ne indeamna in timp ce intindea gamela abia umpluta spre noi. Unul dintre ei spune: „Eu sunt de mult aici. Au venit baieti din alte puscarii din tara si au spus ca aici e mai tare chiar si decat la Rahova“. Ca asa o fi doar ei stiu. Cert este ca la PMT Craiova, langa cei aproape patru sute de tineri, vor fi aduse si fete. La nivel national sunt numai 14 sau 15 minore in regim de detentie. Acestea vor fi trimise la Craiova datorita conditiilor pe care le poate asigura penitenciarul pentru minori de acolo. Administratia inchisorii a pregatit un sector pentru tinerele detinute, izolat de restul penitenciarului. Ele au doua camere, cu sali de baie poate mai cochete si curate decat multe bai de la hoteluri, infirmerie si o mica sala de mese. Singurul loc in care se intalnesc cu baietii sunt salile de clasa. „La scoala invata impreuna si se mai intalnesc pe terenul de sport, la anumite activitati. În rest nu au tangenta cu baietii“, a mai spus Viorel Najab. În drum spre iesire, de la o alta fereastra, cativa detinuti striga la directorul adjunct: „Nea Viorel! Cand ai timp sa treci pe la noi, ca vrem sa discutam ceva cu mata!“ Acesta ii asigura ca ii va vizita cateva ore mai tarziu, spre amiaza.