Potrivit unei statistici intocmite de Directia Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, la sfarsitul anului trecut la nivelul judetului Constanta peste 30.000 de persoane traiau din ajutoarele sociale. Fie ca era vorba despre o alocatie complementara, monoparentala, de intretinere pentru plasament familial sau pentru handicap, toate aceste persoane supravietuiau cu greu datorita acestor ajutoare.
Peste 12.000 de adulti cu handicap erau inregistrati la sfarsitul anului trecut in judetul Constanta, potrivit purtatorului de cuvant al Directiei Generale de Asistenta si Protectia Copilului Constanta, Mihaela Ristea. Din acest numar doar 2,3%, respectiv 293 persoane adulte incadrate intr-un grad de handicap, erau salariate. Alocatiile adultilor nevazatori sunt cuprinse intre 178 RON si 325 RON, in functie de gradul handicapului. Din toate aceste persoane, indiferent de handicapul pe care-l au, doar cateva sunt angajate. Motivul principal care-i impiedica pe acesti oameni sa munceasca este lipsa accesibilitatilor. Principalii vinovati sunt deopotriva patronii, dar si autoritatile, care nu creeaza un mediu propice pentru ca acesti semeni ai nostri sa nu fie condamnati la izolare.
Munca, un vis greu de realizat
Pentru constantenii afectati de un handicap, un loc de munca este un vis greu de realizat. Doar drumul pana la acel loc de munca poate constitui un adevarat calvar, primul obstacol de care persoana cu handicap se loveste fiind lipsa dotarilor mijloacelor de transport in comun. Fie ca vorbim de dizabilitati de ordin fizic, somatic, auditiv, vizual, mintal, neuropsihic, toate aceste persoane sunt marginalizate de catre societate. Inexistenta unor unitati protejate, in care sa lucreze cei dornici sa se faca utili si sa castige mai mult decat indemnizatia specifica ar fi un alt motiv care marginalizeaza acesti oameni. Mai mult, patronii care au peste 70 de angajati si care sunt obligati prin lege sa angajeze o astfel de persoana prefera sa plateasca lunar o taxa la stat decat sa incadreze pe un post indivizi cu handicap.
Lipsa marcajelor de semnalare
In momentul de fata foarte putine imobile raspund nevoilor persoanelor cu dizabilitati. La nivelul majoritatii institutiilor publice constantene, fie ca vorbim de primariile din judet sau de unitatile spitalicesti, persoanele cu handicap se lovesc de aceleasi probleme. Accesul la grupurile sanitare al persoanelor cu handicap, lipsa marcajelor de semnalare pentru nevazatori, a afiselor cu pictograme sunt doar cateva dintre neajunsurile reclamate. Revoltator este ca multe dintre institutii au in atributiile lor protectia persoanelor cu dizabilitati si furnizarea serviciilor de asistenta destinate acestora, dar acest lucru nu se intampla. Cum accesul persoanelor aflate in fotoliu rulant nu este posibil decat cu sprijinul unui insotitor, acesti oameni nu pot face nimic fara o a doua persoana care sa-i ajute.
