La Congresul de la inceputul lunii martie, membrii Uniunii Democrate a Maghiarilor din Romania isi vor alege o noua conducere. Cat de noua? Deocamdata, nimeni nu poate spune. Putem, insa, banui, in conditiile in care vicepremierul Marko Bela a anuntat ca este dispus sa se mai sacrifice pentru inca un mandat de presedinte.
Eternul Marko Bela conduce UDMR de mai mult de un deceniu si jumatate. El este cel mai longeviv dintre toti sefii de partide din Romania. In acest moment, nu pare sa existe nici un politician maghiar capabil sa il detroneze pe Marko Bela.
Intr-un fel, este vorba de axioma enuntata de Napoleon Bonaparte, conform careia niciodata soldatii nu se vor razvrati impotriva unui general invingator. De mai mult de 10 ani, mai precis din anul 1996, Marko Bela merge din victorie in victorie. UDMR s-a aflat mai mereu la guvernare.
Cele sapte procente obtinute de aceasta formatiune in alegerile parlamentare au fost folosite cu multa abilitate in favoarea comunitatii maghiare. In prezent, maghiarii ardeleni au obtinut dreptul de a-si folosi in sedintele de Consiliu Local ori de Consiliu Judetean limba materna, dreptul de a fi judecati in limba lor, placute bilingve in localitatile cu populatie mixta, universitati private in limba maghiara, iar exemplele ar putea continua.
Toate aceste lucruri ar fi fost greu de imaginat in momentul in care Marko Bela a preluat sefia UDMR. Desigur, exista si nemultumiti, pentru ca poetul secui, transformat in politician, nu e tocmai Sfantul Francisc de Asissi. Insa, nu exista diferente fundamentale de viziune intre presedintele de azi si de maine ale UDMR si contestatarii sai.
Marko Bela, la fel ca si Laszlo Tokes, vrea autonomia Tinutului Secuiesc, la fel cum vrea o universitate de stat in limba maghiara la Cluj. Diferenta e data de faptul ca liderul UDMR are rabdare, iar episcopul reformat nu.
Daca primul pare de neclintit, pana recent a existat impresia ca o parte dintre tovarasii sai de drum ar putea fi inlocuiti. De pilda, preabogatul senator Attila Verestoy, cel care conduce grupul parlamentar al Uniunii din Camera Superioara a Parlamentului, presedintele Consiliului Reprezentantilor Unionali si al Platformei Crestin-Democrate, Gyorgy Frunda, ori presedintele executiv al UDMR, Csaba Takacs.
Numai ca generatia de tineri politicieni al caror exponent este ministrul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, Zsolt Nagy, a fost prinsa si ea in morisca scandalurilor. Desigur, pentru maghiarii ardeleni nu are nici un fel de relevanta electorala faptul ca tanarul politician este acuzat de spionaj si de tradare.
In fond, mai toti politicienii din UDMR au fost acuzati de aceleasi lucruri, de-a lungul timpului, in publicatiile de inspiratie PRM sau PUNR. Numai ca acuzatiile formulate la adresa lui Zsolt Nagy ar putea avea, in cele din urma, relevanta penala, ceea ce ar explica dorinta acestuia de a se retrage intr-un exil elegant in Parlamentul European.
Metoda nu este noua. Atunci cand dorea sa scape de un tanar general capabil, Iulius Caesar il numea guvernator intr-o provincie indepartata. Acum, actuala conducere a UDMR are la indemana solutia mult mai putin periculoasa de a-i trimite pe “lupii tineri” la Bruxelles ori la Strasbourg.
