Un proiect teatral original se va definitiva saptamana viitoare, prin doua spectacole sustinute la sediul Teatrului Masca din Militari, in zilele de 15 si 16 februarie. Compania franceza Le Sablier, Centrul Cultural din Lublin (Polonia) si Asociatia Persona din Romania, administratoare a Teatrului Desant, sunt parteneri in aceasta actiune, a carei prima etapa romaneasca s-a desfasurat la Brasov, in perioada 27 septembrie-14 octombrie.
Pascal Dubois si Mathieu Toubart, din partea franceza, si Doru Catanescu, unul dintre cei doi actori romani angrenati in proiect (celalalt fiind Orlando Petriceanu), au prezentat, la sediul Teatrului Desant, detaliile spectaculosului lor demers. Plecand de la cazul “adolescentului salbatic” Kaspar Hauser, descoperit in anul 1828 la Nürnberg dupa ce petrecuse 16 ani intr-o pestera (mister neelucidat inca nici astazi), si de la textul dramatic al scriitorului austriac Peter Handke despre acest subiect, proiectul “Gasparzii, copii salbatici ai Europei” isi propune sa trateze tema copilului salbatic, a singuratatii si a educatiei.
Zece ani i-au trebuit, in Franta, lui Pascal Dubois sa puna pe picioare aceasta idee, inspirandu-se si din “lacunele” programului educational pe care el insusi l-a strabatut. 12 actori profesionisti, romani, polonezi, ucraineni si romani, petrec cate trei saptamani intr-unul dintre cartierele defavorizate ale Europei, facand pe “copilul gasit”, salbatic si nestiutor asupra aspectelor civilizatiei. Initial ei stau nemiscati si asteapta ca locuitorii cartierului, care nu stiu absolut nimic despre ce este vorba, dupa momentele de uluire si de panica de la inceput (se cheama Politia, Salvarea s.a.), sa interactioneze cu ei si sa inceapa sa-i invete ceea ce doresc, sa creeze o “poveste” impreuna cu “Gasparzii”. Pasul urmator, din a doua saptamana, au fost asa-numitele “dansuri ale noptii”, spectacole nocturne, de seara, in care Gasparzii retrimit locuitorilor tot ceea ce au invatat. Substanta acestor povesti create in cele trei saptamani in cartierele in care a avut loc experimentul constituie creatia urbana de la baza spectacolului, iar ea va fi imbogatita in spectacolul de teatru final cu materiale video si muzicale.
Teatru pe viu in cartierul Noua
Ideea proiectului a fost de a ajunge acolo unde actul artistic nu ajunge niciodata, in cartierele ghetou, unde taximetristului ii e teama sa te duca. Pentru Bucuresti fusese ales initial cartierul Rahova, apoi Militari, dar, din cauza suprapunerii cu Sommet-ul Francofoniei, aprobarea nu a mai fost posibila. Asa ca totul a trebuit sa se mute la Brasov, in cunoscutul cartier muncitoresc Noua. Este un cvartal de blocuri absolut identice, uniformitate perfecta, traindu-si viata independenta si mizera la circa 10 km de orasul propriu-zis. Peisajul, asemanator celui descris in filmul “Marilena de la P7” de regretatul cineast Cristian Nemescu, este umanizat de actiunea teatrala, locuitorii capatand astfel o poveste comuna, in care au fost implicati, poveste deschisa, fiindca ea continua in mintile tuturor celor care au participat. Pascal Dubois declara ca nu a vazut filmul lui Werner Herzog despre cazul Kaspar Hauser, “Fiecare pentru sine si Dumnezeu impotriva tuturor” (1974), decat dupa crearea proiectului, dar a plecat de la textul piesei lui Peter Handke.
