In ziua de astazi se vorbeste mult despre egalitatea de sanse si despre combaterea discriminarii, dar, in cazul persoanelor cu handicap care doresc sa-si gaseasca un loc de munca, este o distanta “cosmica” intre teorie si practica. Multi oameni cu potential cert de integrare sociala sunt uitati la marginea societatii, fiecare in locul unde l-a fixat o soarta nedreapta, pe care multi s-au incumetat sa o infrunte. Dar, prinsi in lantul demersurilor formale ale autoritatilor, care nu reusesc sa intermedieze sau sa stimuleze aparitia ofertelor de locuri de munca, acesti oameni raman captivi handicapului, asteptand, cel mai adesea ani in sir, sa se schimbe ceva in viata lor.
“Nepasare si Neimplicare”
“Ma numesc Patiu Bogdan Constantin, am 29 de ani si sunt handicapat, inginer, somer”. Asa incepe scrisoarea pe care ne-a trimis-o pe e-mail un tanar din Ploiesti care, in sase ani de la absolvirea facultatii, nu a reusit sa-si gaseasca un loc de munca.
Bogdan sufera de miopatie congenitala, boala cu origine genetica, care i-a fost depistata din copilarie, pe la varsta de 4-5 ani. Aceasta afectiune il face sa aiba dificultati in deplasare, muschii sai nefiind suficient dezvoltati, astfel incat este dependent de caruciorul cu rotile. Dar Bogdan a urmat scoala in conditii normale, colegii ajutandu-l sa urce si sa coboare scarile.
A absolvit chiar si Facultatea de Hidrotehnica din cadrul Universitatii Tehnice de Constructii din Bucuresti, cu specializarea “Inginerie Matematica”. Cat timp a urmat facultatea, a stat in camin, iar in week-end parintii il luau acasa, la Ploiesti, de unde revenea la fiecare inceput de saptamana. A invatat bine, a absolvit, in anul 2000, cu media generala 9,75 si i se parea ca este la fel de bun ca si prietenii sai, astfel ca nu se gandea ca nu va gasi un loc de munca. Se gandea ca poate lucra intr-o scoala, ca profesor de matematica, sau intr-un institut, in domeniul hidrotehnicii, sau ca programator pe calculator. Dar, in cei sase ani de incercari sterile, a invatat doua vorbe pe care le foloseste ca pe un leit-motiv: “Nepasare si Neimplicare”.
Exceptia care confirma regula
Bogdan Constantin Patiu s-a inscris in baza de date a AJOFM-Prahova, a participat la bursele de job-uri organizate la Ploiesti, s-a dus si la Asociatia Handicapatilor din Prahova, dar nicaieri nu s-a gasit ceva de lucru pentru el. A fost chiar si la patronul de la ASESOFT-Prahova. Acesta l-a primit, cu amabilitate, l-a felicitat pentru inteligenta si l-a invitat sa astepte acasa un raspuns. N-a urmat nimic.
“Un loc de munca este o problema chiar si pentru o persoana valida, asa ca este cu atat mai greu pentru o persoana cu handicap sa-si gaseasca de lucru”, ne-a declarat, in cunostinta de cauza, reprezentantul AJOFM-Prahova. In ceea ce priveste persoanele cu handicap, in anul 2006, in baza de date a AJOFM-Prahova au fost inscrisi 50 de solicitanti, dintre care doar 18 si-au gasit de lucru.
Dupa cum ne-a spus dl Dragos Parvan, P.R. la AJOFM-Prahova, “nimeni nu-i poate obliga pe patroni sa angajeze persoane cu handicap” si, din cate isi amintea, doar prin 2005 s-a intamplat ca o firma sa scoata posturi pentru persoane cu handicap, cu studii superioare, respectiv clinica privata “Mediurg” a oferit doua posturi de medici specialisti (!). Iesita din comun, aceasta situatie a ramas, in amintirea celor de la AJOFM-Prahova, ca exceptia care confirma regula.
Mereu in cautare de solutii
Intre timp, Bogdan isi ocupa timpul cu calculatorul, studiind legislatia din domeniul PROTECTIEI si PROMOVARII drepturilor persoanelor cu handicap, dar si cu matematica si cu literatura. “Am devenit sezonier”, spune el. “Iarna stau la calculator, iar vara merg la tara, unde citesc, admir natura si scriu poezii.”
Constient ca este total dependent de familie, Bogdan nu se impaca cu situatia. Tot timpul cauta o solutie pentru a-si gasi de lucru. S-a gandit chiar ca ar putea contribui la imbunatatirea contextului legislativ si a adresat, prin e-mail, ANPH-ului propuneri pentru imbunatatirea unora dintre articolele noii legi, 448. Dar nu au fost luate in seama.
Cum nu i-a fost luat in seama nici demersul la Consiliul Judetean pentru Combaterea Discriminarii, prin care solicita ca si masina sa, pe care nu o poate conduce, sa fie scutita de impozit, desi nu este adaptata handicapului (cum prevede legea), pentru ca, in cazul sau, nu are cum sa fie adaptata.
Sansa de a fi pus la incercare
Tinand cont de stadiile intarziate ale accesibilizarii trotuarelor si ale intrarilor in institutii, ca sa nu mai vorbim despre inexistenta conditiilor pentru deplasarea in interiorul cladirilor a persoanelor in fotolii cu rotile, ca si despre subiectul extrem de critic al mentalitatilor, atat de adanc inradacinate la noi, vizavi de cei cu dizabilitati, ce-i ramane lui Bogdan Constantin Patiu de facut? El este, totusi, o persoana cu studii superioare, in care statul a investit bani timp de cinci ani, pentru a-l califica profesional.
Ing. Bogdan Constantin Patiu conteaza pe potentialul sau de persoana apta de munca. Rational si pozitiv, el asteapta doar sansa de a fi pus la incercare.
“Aceasta masina imi este indispensabila pentru a ma deplasa si, desi este mereu condusa de altcineva, ma serveste pe mine, o persoana cu handicap, care, prin faptul ca nu sunt scutit de impozitul pe masina, sunt discriminat, prin lege, de celelalte persoane cu handicap!”, spune, foarte clar, tanarul inginer, care mereu cauta raspuns la intrebarile pe care realitatea i le pune.
