Cat de derizorii par micile si zgomotoasele intrigi politice cu care ni se impuie urechile fata de marile probleme ale acestei tari se va vedea din exemplul de mai jos.
S-a atras atentia in repetate randuri asupra mizeriei din spitalele psihiatrice romanesti. Sa amintim numai ca in iarna 2004 au murit 47 de pacienti la Poiana Mare, de frig si de foame. Au fost anchete, ministrul Sanatatii de pe atunci, dl Branzan, s-a deplasat la fata locului, a declarat ca "conditiile hoteliere sunt acceptabile"(!), pentru ca apoi dezastrul sa fie recunoscut, alocatia usor sporita etc.
Printre ramanerile in urma ale Romaniei care au facut ca acceptarea noastra in UE sa fie conditionata de anumite angajamente se afla si situatia de regres profund a asistentei psihiatrice publice de la noi, si cu deosebire a asistentei bolnavilor psihic cronici. La imboldul UE s-a creat pe langa Ministerul Sanatatii un Centru National de Sanatate Mintala, insarcinat sa gaseasca solutii pentru ameliorarea asistentei psihiatrice, care a pus o serioasa problema autoritatilor europene. Situatia bolanavilor cronici spitalizati este vizata, mai ales.
Constatarile care se fac raman in continuare disperante. În saptamanalul german "Der Spiegel" din 13 decembrie 2006 a aparut un reportaj despre spitalul de la Borsa, judetul Cluj (o traducere in romana a articolului exista pe site-ul: www.sfaturimedicale.ro, keyword: Borsa).
Conditiile descrise intrec orice inchipuire. Chiar daca termenul de "Gulag psihiatric", care sugereaza o vointa deliberata de lichidare, este greu de dovedit, nu se poate sa nu ramai perplex fata de indiferenta grosolana care face ca viata unor oameni sa fi ajuns la halul de degradare pe care o descrie autorul reportajului, Erich Wiedemann. Într-adevar, trebuie sa-ti inchipui ca personalul s-a obisnuit cu mizeria pe care o gestioneaza si si-a pierdut orice urma de sensibilitate umana daca tolereaza ce se intampla la Borsa si in cine stie cate alte locuri din arhipelagul psihiatric romanesc.
Pacienti aproape dezbracati, cu hainele infestate de purici si de capuse, un singur dus saptamanal – cand curge apa -, hainele nespalate cu saptamanile, closetele infundate, pacientii care stau in pat toata ziua (cateodata doi intr-un pat), hrana infecta, insuficienta (alocatia: 4 lei pe zi) sunt cateva din elementele care caracterizeaza viata bolnavilor de la Borsa, a caror speranta de a parasi spitalul este mai ales cu picioarele inainte (mortalitatea anuala: 10%). Instalat intr-un castel care a apartinut candva unei familii nobile, aflat intr-o stare de degradare avansata, localul a fost declarat ireparabil. Dar nici mutarea spitalului intr-o alta cladire nu a convenit. Prezenta lui la Borsa, spune reporterul lui "Der Spiegel", are un sens economic: unii bolnavi valizi din punct de vedere fizic sunt "inchiriati" pentru muncile agricole fara plata, singura recompensa constand in tigari si alcool. Daca nici asta nu se numeste munca fortata, atunci ce ar putea fi considerat ca atare?
O fi exagerat termenul de "Gulag", dar nici prea departe nu suntem de el.
Articolul pe care-l citam a fost urmat de doua reactii pe site-ul revistei ale unor germani cunoscatori ai institutiilor psihiatrice romanesti si care, recunoscand starea dificila a bolnavilor cronici, spun ca, totusi, s-au realizat unele progrese in ultimii ani. Pe de alta parte, o reprezentanta a biroului de contact al UE la Bucuresti recunoaste ca "situatia nu s-a ameliorat radical". Placut eufemism pentru a descrie iadul! Chiar daca or fi ameliorari, mai avem mult pana cand conditiile sa devina cat de cat acceptabile.
Borsa nu este decat varful vizibil al aisbergului. În multe spitale de bolnavi psihic cronici conditiile sunt mizerabile, in cel mai bun caz precare. Nu prea vedem nici autoritatile, nici media romanesti emotionandu-se de astfel de probleme. Bine ca mai vin strainii sa ne traga de maneca. În ce ma priveste, mi se pare ca guvernantii nostri cheltuiesc prea multa energie pentru a se ataca intre ei, energie care ar putea fi mai bine folosita pentru rezolvarea unor probleme sociale care fac ca Romania sa mai fie inca o tara in care romanii se fac de rusine.
Ion Vianu, scriitor
