Oficialii europeni au rasuflat ieri usurati, dupa publicarea rezultatelor provizorii ale legislativelor din Serbia, cu toate ca numele partidului sosit in frunte era de natura sa dea fiori reci intregului continent.
Partidul Radical Sarb (SRS) a obtinut cel mai mare numar de voturi (28,5%) din sufragii. Presedintele SRS este inca Voislav Seseli, figura sinistra a razboaielor din Croatia si Bosnia, aflat in prezent in arestul Tribunalului Penal International (TPI) de la Haga in asteptarea procesului.
Prin comparatie cu extremistii nostri, un radical sarb mananca doi peremisti la micul dejun si doi la cina: “TPI este o institutie antisarba, Uniunea Europeana si NATO la fel. Singurul aliat acceptabil, Rusia”. Adjunctul lui Seseli, Tomislav Nikolici, a pierdut prezidentialele din 2004, dar a reusit sa convinga de atunci electoratul ca este campionul sarbilor adevarati si saraci, o categorie din ce in ce mai raspandita. SRS impreuna cu ramasitele partidului socialist ale defunctului dictator Slobodan Milosevici vor obtine totusi numai aproximativ 97 din cele 250 de fotolii de deputat.
Europa cere guvern
Pe locul al doilea a sosit Partidul Democrat (DS) al presedintelui Boris Tadici, cu 22,9% din sufragii. Tadici a devenit presedinte in 2004, la un an dupa asasinarea sefului sau de partid si de guvern, Zoran Djindjici. Politician tanar (48 de ani) si proeuropean convins, Tadici reprezinta unul dintre putinii lideri politici sarbi care poate fi considerat un interlocutor serios pentru Europa. A treia pozitie a fost ocupata de Partidul Democratic al Serbiei (DSS) al actualului premier, Voislav Kostunita, cu 16,7%, urmat de Partidul G17Plus (6,8%) si de Partidul Liberal Democrat (5,3%). Teoretic, o coalitie a acestor partide, considerate democratice, poate asigura o majoritate de minimum 131 de locuri in Parlament, mai mult decat confortabila pentru formarea unui guvern stabil. De altfel, mesajele sosite din Occident au insistat asupra nevoii de a forma cat mai repede o coalitie democratica si un guvern. Ministrii de Externe ai UE, reuniti ieri la Bruxelles, au adoptat un text in care fac apel la responsabilii politici sarbi “sa formeze cat mai rapid un guvern hotarat sa se angajeze pe calea Europei” si se declara “pregatiti sa sustina Serbia in perspectiva sa europeana”. Ultima formula e ambigua pentru ca nu toate statele membre sunt de acord cu deblocarea negocierilor cu Serbia. Franta si Olanda se opun redeschiderii negocierilor cu Serbia pentru semnarea Acordului de Stabilitate si Asociere – blocate din luna mai – pana cand Belgradul nu-l va preda pe generalul Ratko Mladici. Principala piedica ce ar putea sta in calea formarii rapide a unui guvern democratic ar putea-o constitui o eventuala disputa intre Tadici si Kostunita privind partidul caruia ar trebui sa ii revina postul de prim-ministru. Kostunita ar putea intarzia constituirea coalitiei pentru ca a pretins inca dinainte de alegeri sa isi pastreze functia. Dar s-ar putea sa fie vorba de un truc elaborat…
Ochii pe Kosovo
Motivul pentru care Occidentul vrea formarea cat mai rapida a guvernului este ca doreste sa evite o intarziere in negocierile privind viitorul statut al provinciei Kosovo, aflata, din 1999, sub autoritatea ONU. Vineri, emisarul special al ONU pentru Kosovo urmeaza sa prezinte, la Viena, grupului de contact format din SUA, Germania, Marea Britanie, Franta, Italia si Rusia, propunerile sale pentru viitorul provinciei cu majoritate albaneza, care contin, sustin surse diplomatice, “independenta provizorie”. Decizia finala ar urma sa fie luata de Consiliul de Securitate dupa ce negocierile dintre Belgrad si Pristina se vor fi incheiat, dar nu mai devreme de luna martie. Or, in absenta unui guvern, cauzata de eventuale “neintelegeri” in randurile coalitiei, occidentalii nu ar avea cu cine sa discute si statu quo-ul ar ramane neschimbat. Pentru ca toate partidele din Serbia, cu exceptia liberal-democratilor, se opun vehement independentei provinciei Kosovo. Mai grav este insa ca in weekend, la Soci, Vladimir Putin a avertizat-o pe Angela Merkel ca “Rusia nu va accepta o solutie impusa din afara in problema kosovara” si ca “orice solutie pentru Kosovo va fi considerata de Moscova ca universala pentru cazuri similare” de entitati separatiste aflate pe teritoriul Europei. Cu alte cuvinte, Rusia santajeaza cu aplicarea acelorasi standarde in crizele din Republica Modova si Caucaz.
