Dosarul Vladut Tudor „mucegaieste” de mai bine de zece luni in sertarul procurorului-sef Victor Grigoras. De la redeschiderea acestei anchete, in martie 2006, si pana in prezent, DIICOT Tulcea nu a efectuat absolut niciun act procedural si nici nu a audiat vreun suspect sau vreun martor din acest caz, dand dovada de rea-vointa. Procurorii tulceni prefera sa tina totusi dosarul „in cercetare”, de teama ca, odata declarat inchis, acesta sa nu fie preluat de DIICOT Constanta. Daca ancheta ar ajunge pe masa altui procuror, gafele monumentale comise de cei de la Tulcea ar iesi la iveala.
Au trecut mai bine de doi ani de la tragicul incident inregistrat in padurea Niculitel si, cu toate acestea, autoritatile tulcene nu au reusit sa afle nimic despre imprejurarile in care si-a pierdut viata Vladut Tudor. Dupa cum se stie, minorul in varsta de cinci ani a disparut pe data de 17 octombrie 2004 in „hatisurile” lizierei situate in apropierea Manastirii Cocosu. Dupa sase zile in care a fost cautat cu disperare de zeci de persoane, Vladut a fost gasit, in cele din urma, intr-o rapa adanca, aflata la numai trei kilometri de drum drept de locul disparitiei. In momentul in care a fost descoperit de o echipa de voluntari, baiatul era in viata, dar se afla intr-o stare grava din cauza lipsurilor indurate in ultimele zile. Copilul a decedat in ambulanta care il transporta la spital si in care nu se afla decat o asistenta adormita, trimisa la caz de medicul de garda care preferase sa ramana in unitate pentru a se juca la calculator. Toate dovezile din acest dosar (cum ar fi hainele suspect de curate) au indicat clar ca Vladut a fost rapit de un necunoscut, sechestrat cateva zile intr-un adapost improvizat, unde a beneficiat de minime conditii de igiena, si apoi abandonat in rapa unde a fost gasit.
Cercetari inexistente
Dupa ce, initial, au ajuns la absurda concluzie ca Vladut s-a ratacit si a murit dupa ce a stat singur sase zile in padure, procurorii tulceni au decis, pe 18 martie 2006, redeschiderea acestui caz. Intr-un comunicat de presa, seful DIICOT Tulcea, procurorul Victor Grigoras, a anuntat ca s-au facut unele erori in cercetare si ca ancheta va fi reluata, urmand a se descoperi cine se face vinovat de moartea lui Vladut. Declaratia de atunci a fost, se pare, doar praf aruncat in ochii opiniei publice, pentru ca, iata, la mai bine de zece luni de la redeschiderea dosarului, procurorii tulceni nu au descoperit nimic concret. Ceea ce este insa absolut condamnabil este faptul ca nici macar nu au incercat sa faca ceva, lasand pur si simplu acest dosar sa putrezeasca intr-un sertar al sediului din Tulcea. Paula Tudor, mama copilului decedat, ne-a declarat ca, de la declaratia lui Ciulei si pana in prezent, nu a fost intocmit niciun act procedural, nu a fost efectuata nicio audiere a vreunui martor sau o interogare a vreunui suspect. Aceasta atitudine a magistratilor este cel putin ciudata, avand in vedere faptul ca in zona Niculitel exista inca persoane care detin informatii cu privire la disparitia lui Vladut si care pana in prezent nu au fost nici macar chemate la audieri.
Probele, tinute „la pastrare”
Desi nu a facut nimic pentru a afla identitatea celui vinovat de rapirea si moartea lui Vladut, seful DIICOT Tulcea se incapataneaza sa tina acest dosar. Se pare ca Victor Grigoras se teme sa declare clasat acest dosar pentru ca, in acest caz, ancheta ar putea fi preluata de DIICOT Constanta. O alta echipa de investigatie ar putea descoperi gravele erori comise de autoritatile tulcene, varianta ce nu ii convine in niciun caz sefului DIICOT Tulcea. Grigoras si adjunctul sau, Severin Ciulei (cel care a dat absurdul NUP din ianuarie 2006), sunt buni prieteni ai comisarului-sef Tudor Baltag, fostul comandant al IPJ Tulcea, cel care s-a ocupat de cercetarea penala in cazul Vladut si care a comis gafe monumentale. Baltag nu a coordonat asa cum trebuia actiunile de cautare a copilului, a ignorat piste viabile si a acceptat suspect de usor alibiurile unor suspecti. Baltag a fost cel care, in zilele disparitiei, le-a spus celor din familia Tudor sa nu mai caute copilul, ca acesta a fost mai mult ca sigur furat de vreun tigan. Dupa 23 octombrie, comisarul-sef a revenit insa asupra celor declarate, incercand sa convinga pe toata lumea ca Vladut nu a fost rapit si ca, de fapt, a stat singur sase zile in padure. Erijandu-se in avocati ai prietenului politist si mai putin in anchetatori veritabili, Grigoras si Ciulei au mers initial pe aceeasi absurda ipoteza a ratacirii. Acum, cand au fost fortati sa accepte ca baiatul a fost rapit, sechestrat si abandonat, cei doi procurori prefera sa tina dosarul la pastrare, in speranta ca la un moment dat lumea va uita de el, iar cazul va putea fi in cele din urma clasat.
In loc de concluzii
Prin comportamentul lor „profesionist”, procurorii tulceni au permis ca numeroase piste ce ar fi condus la autorul rapirii sa se piarda odata cu trecerea timpului. Mult timp, magistratii s-au tinut doar de intimidari, preferand sa aduca acuzatii familiei Tudor in loc sa interogheze suspectii. In zona Niculitel locuiesc mai multi barbati cu antecedente penale, ciobani, dar si calugari, care nu au fost audiati asa cum trebuia. Mai mult, mergand pe ipoteza ca Vladut era deja mort atunci cand a fost gasit, anchetatorii i-au intimidat pe martorii care il gasisera in viata pe copil, acuzandu-i ca au fost platiti de familia Tudor sa declare unele lucruri. In timp ce procurorii se joaca de-a munca, ucigasul lui Vladut (daca ar fi trait, baiatul ar fi implinit luna aceasta sapte ani) se afla inca in libertate.
