Mesajul congresului PNL a fost cat se poate de limpede Ð Tariceanu va continua ca inainte, pe cand partidul se vede intremat de plecarea tradatorilor si vasalilor. Dupa recentul ei avertisment legat de soarta reformei in justitie, Monica Macovei pare intre timp perceputa ca o Casandra ale carei vremuri de glorie au trecut si care nu mai are, de-acum, capacitatea sa tulbure scena politica.
Exista mai multe indicii ale principalului obiectiv care insufleteste actualmente PNL, in pofida seriei de esecuri penibile inregistrate in ultimul timp Ð anume ispititoarele fonduri structurale. Aceasta atractie nu trebuie neaparat sa implice intentii oneroase. Deficientele vlaguitei birocratii in general si ale autoritatilor de regularizare in special conduc de la sine la luarea deciziilor politice exclusiv de la centru, care va hotari asupra proiectelor demne de supus atentiei Bruxelles-ului, asupra regiunilor, localitatilor, comunitatilor etc. prevazute a beneficia de fonduri. O buna parte din sumele alocate vor trece prin cele opt agentii de dezvoltare infiintate cu aproape un deceniu in urma in capitale de judet si dominate intre timp de protipendada locala in frunte cu sefii consiliilor judetene, plasati strategic in locurile cu pricina. Opt dintre cei 15 vicepresedinti ai PNL au fost desemnati sa preia comanda, in teritoriu, asupra politicii regionale. In consecinta, tot mai-marii politici vor decide destinatia a cel putin unora dintre fondurile structurale, nicidecum manageri selectati in acest scop. Se vor dovedi actualii lideri locali capabili sa evite veroasa reputatie a baronilor pesedisti? Dat fiind rolul pe care banii continua sa-l joace in cadrul politicii romanesti, tentatia va fi, neindoielnic, una mare. De cand Romania a devenit tara membra, UE are doar posibilitati relativ reduse de interventie, iar, cu exceptia baronilor Mischie si Sechelariu, alti „pesti locali mari” n-au prea mai cazut in plasa justitiei romanesti. Semne ca viitorul ar arata, totusi, altfel nu se prea intrezaresc in prezent.
Nici PD nu a dormit in front. Ministerul Integrarii Europene din subordinea Ancai Boagiu Ð defel unul care sa fi impresionat prin dinamica sa Ð va deveni curand cel al Dezvoltarii Regionale. Vreme indelungata, MIE a constituit o institutie mai degraba evitata de birocratii ultraambitionati, deoarece s-a presupus ca va disparea dupa 2007. Dar acum se contureaza lupte crancene duse intre minister si diversele capetenii locale pentru formularea politicii regionale si a cheltuielilor prioritare. Coalitia s-ar putea destrama pana la urma daca nu va stabili rapid un cod adecvat, de regularizare a ambitiilor partinice cu privire la distribuirea de fonduri. Intreaga cursa pentru controlul miliardelor alocate, survenita pe fondul interminabilelor conflicte din trecut, ar putea lesne pune capat deja profund subrezitei relatii dintre PD si PNL, in pofida faptului ca certuri de coalitie sau chiar in cadrul intern de partid sunt relativ normale atunci cand discutiile se refera la finantari sau fonduri. Unele invataminte ar putea fi trase de pe urma lectiei oferite de UDMR, partid care atat dupa 1996, dar in special dupa 2000 si-a atins o buna parte din obiectivele economice fara a recurge la prea multa agresivitate.
Sa fie posibila o anume stare de pace intre doua fronturi atat de fatis adverse? Dupa inlaturarea dictaturii, atat in Spania, cat si in Portugalia partidele intrate in competitie veneau cu mosteniri mult mai antagonice, dar au reusit in final sa coabiteze tocmai din cauza fondurilor europene, destinate cauterizarii ranilor celor doua tari. Daca in Romania evenimentele vor lua o turnura similara, atunci reformatori ca Monica Macovei se vor trezi exclusi rapid. Se prea poate ca domnia sa sa sesizeze prea bine directia din care bate vantul. Intr-un recent interviu, arhidezbatut in presa romaneasca pe parcursul saptamanii trecute, Macovei afirma ca intreaga ei strategie anticoruptie este desconsiderata de colegi, in randurile carora nu dispune de aliati. Cuvintele ei nu lasa loc de indoieli: „Cred ca printre membrii Cabinetului si colegii mei din Parlament nimeni nu ma place”. Iar cabinetul la care se refera consta, desigur, din pedisti, liberali si udemeristi laolalta.
Tom Gallagher, profesor
la Universitatea din Bradford, Marea Britanie
