Concentrandu-se in segmente colaterale, cu slaba functie sociala, ale economiei si dand roade, prin structura sa, doar pentru paturi subtiri de populatie, cresterea economica de genul celei obtinute in 2006, chiar daca puternica (vezi R.l. 03.01.2007), duce mai degraba catre o economie de fite decat catre una temeinica, apta sa reziste la intemperii si sa iasa din pozitia marginala la care o va trimite inevitabil, in conditiile apartenentei la UE, nivelul ei actual.
Un element strict nou aparut in 2006 – dar cu implicatii profunde si severe pentru viitorul in interiorul UE – l-a constituit rasturnarea situatiei de pe piata fortei de munca, dupa numai trei-patru ani de la deschiderea pe care a reprezentat-o renuntarea de catre tarile din spatiul Schengen la obligativitatea vizei pentru romani. In urma plecarii cetatenilor ei cu milioanele la munca in strainatate, Romania, cu o mare viteza, a ramas fara forta de munca de o anumita calificare, indeosebi in sectoare precum industria si constructiile, dar si ocrotirea sanatatii si invatamantul. La o perioada scurta dupa grave tensiuni create de surplusuri pe piata muncii, forta de munca abun-denta si calificata a ajuns deja de domeniul trecutului si nu mai constituie un atu pentru Romania. Optiunea inevitabila este aducerea de forta de munca din tarile situate si mai la Est, astfel Romania urmand a pierde investitiile vestice ce ar putea continua sa vina in tara.
Inca si mai si, pentru prima data dupa declansarea exodului masiv, trimiterile in tara de bani de la romanii aflati la munca in strainatate au incetat sa mai creasca, ba au dat chiar inapoi, contribuind oricum cu mult mai putin la acoperirea deficitului din platile externe. Cu alte cuvinte, migratia romaneasca a devenit intr-o buna masura emi-gratie, transformare probabil in legatura cu legalizarea imigrantilor indeosebi in Spania si Italia. Cert este ca nu se mai putea conta pe aceste trimiteri in finantarea deficitului comercial, pe care l-au compensat substantial respectivele tri-miteri in ultimii ani.
De departe cea mai grava mostenire a lui 2006 este deteriorarea abominabila a deficitului extern. Acesta – avand la baza fabulosul deficit comercial, respectiv surclasarea exporturilor, care s-au extins normal, de catre importuri, care au scapat complet caii – a depasit cu 50% nivelul, si asa dincolo de cotele de alerta, al deficitului din 2005. Acest deficit este expresia economiei vulnerabile ce se construieste acum in Romania, economie bazata pe import, a carei lipsa de substanta si acoperire isi va cere, mai devreme sau mai tarziu, pretul.
In vadita contradictie cu fabulosul deficit extern, dar in con-sonanta deplina cu caracterul vulnerabil si netemeinic al economiei ce se construieste acum in Romania, al economiei cu care tara intra in UE, este aprecierea absolut artificiala a leului. Alimentata nefericit de intrari de capitaluri, multe strict speculative, aceasta apreciere compromite exporturile si incura-jeaza importurile, constituind un factor major de dezechilibru. Ajutand fals dezinflatia pe seama sporirii deficitului extern, aprecierea leului exprima o acumulare exploziva de instabilitate. Leul a fost decretat pe plan international ca „rege al monedelor” in 2006 in legatura cu inregistrarea de catre acesta a celei mai inalte aprecieri fata de monedele reper de pe piata mondiala, indeosebi fata de dolar. Neavand insa acoperire in cresteri corespondente de productivitate a muncii, aprecierea leului in 2006 nu reprezinta decat expresia periculoasei aiureli pe care o constituie o meneda nationala mai buna decat economia nationala. O aiureala care, mai devreme sau mai mai tarziu, se razbuna!
