Incepand cu 21 decembrie 1989, din jurul orei 12 (imediat dupa terminarea mitingului din Piata Palatului) pana la data de 28 decembrie 1989 la Spitalul „Coltea” au fost inregistrati 90 de raniti, majoritatea cu rani grave prin impuscare. Manifestantii impuscati la baricada formata la Universitate in dupa-amiaza si seara zilei de 21 decembrie 1989 au ajuns la spital pe propriile picioare sau adusi pe brate de prieteni si colegi. De teama sa nu fie arestati sau omorati, unii impuscati, cu rani mai usoare, au preferat sa nu se duca in acea seara la spital, prezentandu-se la camera de garda abia in dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989.
Medicii de la Spitalul „Coltea”, aflat la cativa zeci de metri de locul manifestatiei, au afirmat ca nu stiu de vreo salvare sau echipa a Armatei, Securitatii sau Militiei care sa fi adus victimele impuscate din ziua de 21 decembrie 1989. Cele cateva autosalvari chemate de seful Militiei Capitalei la baricada, in partea dinspre Romana, au transportat militarii raniti (probabil la Spitalul Militar), iar manifestantii impuscati si „recuperati” de fortele de ordine nu au primit nici un fel de prim-ajutor, fiind lasati sa moara si dusi dupa mai multe ore direct la Institutul Medico-Legal.
Chirurgii s-au confruntat pentru prima oara in cariera cu situatia de a trata plagi impuscate, provocate de arme de razboi. Dat fiind numarul foarte mare de raniti, timp de mai multe zile, in blocurile operatorii ale Spitalului „Coltea” activitatea a fost continua.
Primul impuscat, imediat dupa mitingul lui Ceausescu
21 decembrie 1989, ora 12.50. La camera de garda a Spitalului Coltea s-a prezentat Elena Anghel cu „traumatism membru superior drept si luxatie cot drept”. La ora 13.30, Lucica Dumitrica este diagnosticata cu „luxatie fractura a articulatiei radiocarpiene stangi”. Cele doua femei fusesera calcate in picioare de ceilalti manifestanti panicati la finalul adunarii populare din Piata Palatului, convocata de Nicolae Ceausescu.
La ora 13.45 a fost inregistrata prima victima prin impuscare. Marcel Roma, un profesor din zona Banatului, sosit la Bucuresti pentru a povesti ce se intamplase la Timisoara, a fost impuscat de colonelul de militie Gheorghe Rodeanu, in zona hotelului „Negoiu”, situat foarte aproape de sediul CC-PCR.
Dupa ora 17, spitalul este asaltat de raniti grav, unii prin impuscare, altii loviti de transportoarele blindate ale armatei. La ora 17.45 Maria Feyes s-a prezentat la camera de garda cu o plaga taiata, iar la ora 17.47 Sorin Mihalcea a fost inregistrat cu o plaga impuscata in coapsa stanga. Spre orele serii sunt adusi la spital din ce in ce mai multi raniti prin impuscare, cu rani extrem de grave. Tabelele cu ranitii internati sunt o „radiografie” a derularii evenimentelor.
A doua zi, 22 decembrie 1989, situatia s-a inrautatit, numarul victimelor inzecindu-se. Ranitii erau adusi de aceasta data la spital din toate zonele Bucurestiului unde se desfasurau lupte. Unii fusesera impuscati pe strada, altii pur si simplu fusesera loviti de gloante ratacite in locuintele unde domiciliau.
A fost trimis sa traga in manifestanti
Cornel Tripon, plutonier de militie, a fost adus la Spitalul Coltea in ziua de 22 decembrie 1989, ora 22. Avea o plaga impuscata transfixianta, regiunea axilara stanga. Nu era ceva foarte grav, s-a rezolvat usor prin operatie. Oamenii de la camera de garda au declarat ulterior, in prezenta unor medici si a altor martori, ca militianul ranit ar fi povestit, in timp ce era transportat pe targa, despre cum a ajuns sa fie impuscat.
In fata celui care a alcatuit foaia de observatie Cornel Tripon a declarat ca nu ar fi vrut sa traga in lume si de aceea l-a impuscat chiar comandantul, superiorul sau. Un medic care atunci lucra la Spitalul Coltea si acum lucreaza la spitalul Ministerului de Interne i-a spus lui Tripon sa nu mai declare ca a fost impuscat de superior si nici sa nu mai povesteasca incidentul pentru ca s-ar putea sa aiba probleme. Cornel Tripon si-a schimbat ulterior declaratia, spunand ca a fost ranit intr-un schimb de focuri in luptele de strada desfasurate in centrul orasului.
Dupa revolutie Cornel Tripon a ajuns sef de post undeva in judetul Alba.
La internarea in spital, militianul Cornel Tripon a prezentat un buletin pe care avea trecuta ca adresa de domiciliu str. Academiei 24. Aceeasi adresa de domiciliu (fictiv) era trecuta in buletinul mai multor ofiteri de la UM 0666. Militianul ranit a fost ridicat chiar a doua zi din spital si transportat, se pare, la o unitate spitaliceasca a Ministerului de Interne. Cu toate ca cei care l-au luat pe Tripon din spital au cerut toate documentele intocmite cu ocazia internarii, unii medici si-au notat incidentul si au alcatuit tabele separate cu ranitii astfel ca incidentul a ramas inregistrat.
