Nu va trece multa vreme pana cand se va dovedi daca PLD a reusit in vreun fel sa limpezeasca macar pe alocuri apele profund tulburi ale politicii romanesti. Daca formatiunea in cauza nu intentioneaza sa supuna curand atentiei publice seria aspectelor vitale neglijate de restul partidelor sau sa promoveze noi personaje pe scena politica, are toate sansele sa ingroase prompt sirul celorlalte caricaturi ale miscarii progresive. In scopul asigurarii audientei sau a supravietuirii electorale, ar urma pasul incheierii pactelor politice fie cu una sau mai multe din numeroasele formatiuni dezagreabile, fie chiar un troc de coabitare facut cu Tariceanu si aliatii sai, daca acestia din urma vor reusi mai intai sa-si surmonteze multiplele dificultati.
Povestea PLD s-ar putea dovedi scurta, anosta si lipsita de distinctie daca planurile de viitor includ eliberarea carnetelor de partid tuturor indivizilor care au napadit PNL pe vremea sefiei lui Valeriu Stoica, respectiv Theodor Stolojan – cand trubaduri intelectuali ai FSN-ului si liberali autoritari precum Radu Campeanu erau norociti cu fel de fel de sinecuri. De altfel, nu mira pe nimeni ca unii dintre respectivii indivizi au fost cei auziti recent tipand ca din gura de sarpe in vederea excluderii din partid a fostilor lideri, carora le datorau, de fapt, primirea in randurile liberale.
Daca fondatorii PLD isi doresc un partid capabil sa capteze atentia milioanelor de oameni actualmente profund satui de politica si suspiciosi la adresa politicienilor indiferent de culoarea lor politica, vor trebui sa acorde o atentie cu totul deosebita demersurilor fiecarei filiale de partid infiintate si sa stabileasca reguli exacte, menite a frana sosirea escrocilor si a lichelelor. PNTCD, in 1996, cadea in pacatul de a pierde din vedere acest aspect si a implodat dupa relativ scurt timp, in 2000.
In Bulgaria, Simeon de Saxa-Coburg-Gotha a lansat un partid ce pornea de la 0 si obtinea, in iulie 2001, dupa putine luni de existenta, 40% din voturi. Ulterior insa, formatiunea a fost impanzita de fel de fel de personaje viclene Ð juristi de provincie, politicieni locali, diversi adepti ai brokerajului puterii Ð care s-au folosit de partidul regal pentru a face un veritabil trafic de influenta. Guvernul condus de fostul rege timp de patru ani a sfarsit in profunda dezordine, reducand drastic si orice perspectiva de reinstaurare a monarhiei.
Poate ca domnii Stoica si Stolojan, respectiv doamna Musca se vor dovedi mai clarvazatori. Ruinele altor partide proreformiste, infiintate din 1989 incoace, pot fi lesne distinse cu ochiul mintii, oferind o lectie demna de retinut. Realitatea dura a determinat intre timp resturile acestor formatiuni sa primeasca in randurile lor numerosi paraziti ce considera un carnet de partid o simpla, dar utila cheie la succesul personal sau de grup.
Dezastruoasa lege electorala aflata in vigoare cere potentialelor noi partide gasirea unui mare numar de membri de pe teritoriul intregii tari inainte ca formatiunea sa poata exista din punct de vedere juridic Ð de altfel, in nicio alta democratie nu se gasesc impuse asemenea conditii oneroase de inregistrare precum cele din Romania. In consecinta, pericolul ca PLD sa fie nevoit cat de curand sa isi deschida portile hoardelor de fripturisti aflati in eterna cautare a traiului bun dus pe spinarea politicii este cat se poate de real. In momentul in care vom vedea primele semne de rigoare, vom sti ca soarta PLD este pecetluita.
Tom Gallagher, profesor
la Universitatea din Bradford, Marea Britanie
