La summit-ul NATO de la Bruxelles, el a îndemnat Germania să fie un actor mai puternic pentru stabilitatea și securitatea europeană. Coaliția de guvernare CDU-SPD a cancelarului Merkel nu a fost de acord cu repartizarea a 2% din PIB pentru înzestrarea militară. Până și Grecia a cheltuit mai mult pentru armată.
Ieri, corespondentul Reuters din Berlin titra: „Prietenie încheiată: cum a devenit gazul rusesc o problemă pentru Germania“. „De zeci de ani, conducta prieteniei a livrat gaz din Rusia către Europa, încălzind casele germane chiar și în cele mai întunecate zile ale Războiului Rece“, scrie Thomas Escritt, corespondentul de la Berlin al Agenției Reuters.
„Noul gazoduct, menit să transporte gazul direct din Rusia pe sub Marea Baltică spre Germania, dă bătaie de cap cancelarului Merkel în relația cu aliații istorici“, mai notează depeșa de presă a prestigioasei agenții de știri.
Merkel este într-un moment crucial. Odată cu punerea la punct a Rusiei de către NATO, cancelarul german a recunoscut că Germania trebuie să aibă mai mult un rol de lider politic în Europa.
„Ordinea globală este sub presiune“, a spus Merkel luna trecută. „Aceasta este o provocare pentru noi. Avem o responsabilitate în plus. Germania are multe de făcut.“
În aprilie, Merkel a recunoscut pentru prima dată că au existat „considerente politice“ la proiectarea Nord Stream 2, un proiect pe care până atunci l-a descris ca fiind o afacere comercială. Majoritatea țărilor europene de Est, vecine cu Rusia, doresc ca Germania să se implice mai mult pentru a le proteja de vecinul de la Răsărit.
Polonia, Țările Baltice sunt nervoase că prin această mega-afacere pot rămâne dependente de gazul rusesc. Cea mai în pierdere ar fi Ucraina, care trăiește bine mersi de pe urma tranzitului gazului rusesc. Ambițiile lui Putin sunt legate de interesul de a pedepsi Kievul pentru lupta contra separatiștilor din Crimeea.
Problema gazoductului de sub Marea Nordului a împărțit clasa politică din Berlin, semn că mesajele dure ale lui Trump au prins.
Dar, în ciuda opoziției partenerilor europeni, a Washington-ului și a partidului lui Merkel, Nord Stream 2 continuă. Ambițiile diplomatice ale Germaniei sunt împiedicate de logica de afaceri a proiectului.
Ostpolitik-ul lui Willy Brandt
Germania lui Merkel, cea mai rusofilă din Europa, vrea să continue Ostpolitik-ul lui Willy Brandt, ultimul cancelar socialist. Deschiderea față de URSS a grăbit căderea colosului comunist, zic analiștii germani. Criticii susțin că Germania și-a văzut mai mereu interesul economic. Statele Unite ale Americii au anunțat luni că vor reimpune sancțiuni economice puternice Iranului, ca urmare a faptului că Administrația de la Washington a denunțat acordul nuclear semnat cu Teheranul în 2015.
Guvernul iranian nu va mai avea voie să cumpere avioane americane și europene. În plus, toate companiile străine care fac afaceri în Iran riscă să fie penalizate serios de către Statele Unite.
„Uniunea Europeană, semnatară a acordului nuclear cu Iranul, alături de Franța, Germania, Marea Britanie, China, Rusia și SUA, a anunțat că nu va ține cont de hotărârea luată la Washington. Șefa diplomației UE, Federica Mogherini, și miniștrii de Externe francez, Jean-Yves Le Drian, german, Heiko Maas, și britanic, Jeremy Hunt, au dat o declarație comună prin care anunță că toate firmele europene care fac afaceri legitime cu Iranul nu vor fi afectate de sancțiunile americane“, scrie Newstandard.ro.
În acest sens, de mâine va intra în vigoare Statutul de blocare al Uniunii Europene. Documentul protejează legislația UE de legi date de o țară terță – în speța actuală Statele Unite – și de hotărârile unor Curți Internaționale pe subiectele din statut. Inițial, Statutul de blocare a fost creat în 1996, astfel încât UE să poată trece de embargoul american asupra Cubei și de unele sancțiuni impuse Iranului și Libiei, dar nu a fost folosit niciodată până acum, deoarece diferendele au fost rezolvate altfel atunci.
Germania are cel mai mare interes economic în Iran. Marile companii germane au investit sute de miliarde de euro în fabrici din Iran, unde e forța de muncă mai ieftină.
În războiul comercial dintre SUA și UE, momentan a învins Administrația Trump. Prin acordul comercial semnat luna trecută se obligă statele europene să achiziționeze gaz lichefiat din America, dar mașinile germane rămân cu taxe vamale între 15% și 25%.
Trump impune taxe vamale exorbitante pentru China. UE nu s-a pronunțat încă.
Merkel rămâne în corzi între putinismul vizibil, cu tentă de business, și decizia NATO de a se implica în securitatea europeană.
Merkel nu poate să-și trădeze aliații tradiționali. Scena politică internă n-ar mai juca prea mult cu Rusia. Conservatorii sunt tot mai nemulțumiți. Simt că o îndepărtare de aliatul american n-ar asigura un viitor bun pentru țara cu cea mai mare industrie de mașini și de oțel. Mai ales că firmele care fac afaceri cu Rusia sunt supuse sancțiunilor de către SUA.
Trump joacă tare. Niciodată un președinte american nu s-a implicat atât de mult în războaiele comerciale. A întărit dolarul, salariile s-au mărit cu 10%, inflația și șomajul scad, chiar dacă FED menține rata de referință la 2,5%, în ciuda protestelor președintelui american.
Impune un minimum de 2% țărilor membre NATO. Cei mai mari producători de armament sunt americanii, aliații istorici ai republicanilor.
Trump vrea să facă business, nu război. Iată o paradigmă creștină nouă pentru SUA, unde luptele dintre forțele conservatoare și cele progresiste se dau pe viață și pe moarte. Democrații și rezistenții din structurile statale nu se lasă. Câștigă Trump și pierde Germania? Nu asta e important. Mult mai important e să n-avem războaie. Trump îl face titirez pe Putin. Despre China să nu mai spunem.
Make business, not war – parcă așa ar suna noul mesaj al Casei Albe.
