„Dreptatea s-ar orienta dupa urmatoarele sentinte: Hitler va lua Olanda si Flandra pana la Dunkerque, pamanturi germanice, si Alsacia si Lorena de limba germana, si Elvetia germana, ne va lasa Valonia si Elvetia franceza. Mussolini va lua Nisa, Tessin si Corsica. In Africa va lua Tunisia si Egiptul, noi vom pastra Algeria si Marocul iar Anglia, Africa de Sud pana in Kenya. Germania va lua Indochina si Indiile Olandeze, astfel va avea petrol, va sprijini dominatia europeana in India si va sta pavaza impotriva Japoniei. Hitler va pastra de asemenea Polonia si Boemia cu un protectorat asupra Moldovei si Valahiei, coastele Dalmatiei vor merge la italieni ca si protectoratul Greciei, rusii vor avea Basarabia. Spania va avea Gibraltarul si Tangerul, coloniile portugheze, pe jumatate cu Portugalia. Astfel, Hitler va avea pamanturi si materii prime si nu va depasi limitele posibilului. Printr-o intelegere europeana se va organiza emigrarea evreilor intr-o rezervatie mondiala – Madagascar? o parte din Australia?”
Randurile acestea sunt desprinse din jurnalul atat de controversat al lui Pierre Drieu la Rochelle. Au fost scrise la sfarsitul lui mai 1940, cu mai putin de doua saptamani inainte ca Parisul sa cada si Germania nazista sa-si ia astfel o efemera revansa fata de infrangerea din primul razboi.
Le-am citat pentru a scoate in evidenta flagranta lipsa de clarviziune a unui scriitor important. E adevarat, in 1940 rusii erau aliatii nemtilor sau un fel de aliati camuflati, marea ofensiva spre Rasarit nici nu avusese loc, deci nici efectele acelei mari conflagratii nu puteau fi luate in calcul, dar parca e prea de tot. Din tot ce a prevazut scriitorul, nu s-a adeverit nimic. Pardon! Ceea ce a spus despre Basarabia e perfect adevarat. Rusii au luat-o dupa razboi si nu i-au mai dat drumul. In rest, numai fantasmagorii care, dupa cinci sau sase ani abia, aveau sa-si demonstreze caracterul aberant. Sa nu uitam totusi ca in acea vara nici americanii nu intrasera in razboi si pareau sa nu fie niciodata scosi din izolationismul lor fericit. Oricum, viziunea lui Drieu pare sa apartina unui autor de secol XIX, care nu putea sa priceapa o iota din marile transformari planetare din a doua jumatate a secolului XX. Nu a prevazut ofensiva comunismului, nu a intuit ca Rusia si America din puteri periferice vor ajunge puteri centrale, ca Franta, Germania si Marea Britanie, invinse ori invingatoare, isi vor pierde prestigiul si vor naviga in umbra celor doua mari puteri deja amintite. De asemenea, nu a intuit prabusirea sistemului colonial si nasterea lumii a treia cu toata insolenta ideologie tiermondista. El, un spirit fascist organic in sensul combaterii individualismului meschin burghez, nu a inteles ca vremurile ce vor urma vor apartine exclusiv antifascismului demagogic, manevrat criminal de la Moscova. Ce trist, asadar, ca un autor de valoare sa fie complet depasit de timp, sa-si ia viata, asa cum s-a si intamplat, si parca printr-un asemenea gest sa confirme ca intre el si lume nu exista absolut nici o intelegere! Probabil si marii sceptici ai secolului al XVIII-lea nu prevedeau revolutia iacobina si socoteau ghilotina un deliciu… cultural.
