Academicianul Ioan Munteanu, seful Clinicii de Obstetrica si Ginecologie „Bega” din Timisoara, considerat „parintele” fertilizarii in vitro, rememoreaza cu amaraciune acele vremuri sumbre: „Din nefericire, Romania a fost un experiment biologic trist. Nu doar decretul in sine a fost un act criminal, ci mai ales faptul ca se interzicea orice metoda de contraceptie”. Medicul timisorean isi aminteste ca decretul a intrat in vigoare intr-o sambata, zi in care disperarea femeilor care doreau sa scape de sarcina a atins cote inimaginabile. „Daca inainte de acest decret criminal faceam intre 10 si 12 avorturi pe saptamana, in acea zi am avut 42 de chiuretaje. Dupa aceea, a urmat perioada trista in care avortul empiric, provocat, a luat amploare. In nici o tara din lume nu a fost dat un decret atat de tampit, o lege mai criminala! Dovada ca peste 15.000 de femei au murit intre 1967 si 1990”, mai explica academicianul timisorean. Culmea e ca ceea ce urmareau comunistii nu s-a intamplat. „Cresterea populatiei a fost nesemnificativa”, mai spune medicul, care isi mai aminteste ca „noi, ginecologii, ajunsesem sa facem o adevarata politie, mergand prin fabrici si, sub masca unor controale periodice, depistam gravidele, pentru a le impiedica sa isi provoace avortul”.
Putini mai stiu astazi ca fiecare clinica de obstetrica si ginecologie avea securistul ei, avortul fiind considerat „atentat la siguranta nationala”. In paralel cu drama femeilor, se consuma „vanatoarea” medicilor, multi dintre ei fiind urmariti si haituiti in spitale de „ochiul si urechile” Securitatii. Se ajunsese pana acolo incat instrumentarul pentru chiuretaj sa fie eliberat pe semnatura, cu aprobari speciale din partea securistului clinicii. Ciudat este ca despre deconspirarea ginecologilor-securisti, care au luat parte la cea mai mare crima din istoria medicinii romanesti, nimeni nu sufla o vorba. Si asta in ciuda faptului ca actiunile lor trecute sunt mult mai grave decat cele ale unor turnatori marunti.
