In decembrie '89, navalistii si siderurgistii erau sa se impuste unii pe altii (2)

In decembrie '89, la Galati au existat mai multe enigme. Una dintre ele – o diversiune in urma careia s-ar fi ajuns ca inginerii si muncitorii de la Santierul Naval si Combinatul Siderurgic sa se impuste unii pe altii. Alta enigma este faptul ca din garzile patriotice de la Combinatul Siderurgic faceau parte si securisti. Sau cel putin un colonel de securitate.

„Teroristii” navalisti, contra „teroristilor” siderurgisti

Ulterior loviturii de palat a maiorului Platica Vidovici, a existat riscul unei confruntari intre detasamentele garzilor patriotice de la Santierul Naval si cele de la Combinatul Siderurgic. In cursul serii, la detasamentul GP din Santierul Naval s-a dat alarma pentru ca sediul fostei judetene PCR, acum centrul de putere al maiorului Platica, este atacat de teroristi care vin pe actuala strada Eroilor. Capitanul de armata Badin, care coordona garzile patriotice de la santier, a ordonat plecarea pentru apararea comitetului provizoriu si ca imediat sa le fie distribuita luptatorilor munitia de razboi. Mai multi ingineri navalisti au fost de parere ca, pentru evitarea schimburilor de focuri ce ar putea avea loc din cauza unor confuzii, lazile cu munitie sa fie incarcate in autobuz, iar munitia sa fie distribuita doar daca situatia de la fata locului impune folosirea munitiei de razboi. In momentul in care s-a ajuns la Prefectura, s-a constatat ca nu era vorba de nici un atac al teroristilor. Ulterior, s-a aflat ca fusese data o alerta similara si unor detasamente de garzi patriotice de la Combinatul Siderurgic, dar acolo mesajul suna altfel: teroristii pusesera stapanire pe sediul Comitetului Provizoriu. Se putea ajunge la o confruntare armata, in care garzile de la Santierul Naval ar fi trebuit sa apere sediul din interior impotriva „teroristilor” care se apropiau de acesta, siderurgistii, iar garzile de la Combinatul Siderurgic sa il elibereze de „teroristii” care il ocupasera, cei de la Santierul Naval. Schimburile de focuri ar fi facut cel putin cateva zeci de victime de ambele parti, iar daca inginerii de la Santierul Naval nu ar fi refuzat sa mearga la aceasta interventie cu munitia pe teava schimburile de focuri ar fi putut fi declansate usor si ar fi fost greu de controlat. Cateva zile mai tarziu capitanul Badin relata ca a fost coleg la Academia Militara cu Ilie Platica Vidovici si Paul Jerbas. In acest caz, in privinta acelui episod, s-ar putea spune ca nu a existat o buna comunicare intre maiorul Platica si capitanul Badin?! Alt fapt: pe 5 ianuarie, din partea Consiliului National al FSN, a venit la Galati, pentru a ancheta lovitura de palat data de Platica Vidovici, exact colegul de academie Paul Jerbas si bineinteles ca maiorul Platica a ramas seful puterii locale, devenind unul dintre oamenii de baza ai lui Ion Iliescu si baron al tablei de la Sidex.

La combinat, un colonel de securitate luptator in garzi

Alte evenimente, cel putin bizare, s-au petrecut la Combinatul Siderurgic. Disidentul Ioan Grigorescu, eliberat din inchisoare la cererea siderurgistilor pe 22 decembrie, a devenit presedinte al FSN de pe platforma Combinatului Siderurgic. Amintirile sale despre cele intamplate pe 24 decembrie, ziua loviturii de palat a lui Platica Vidovici, atat la sediul FSN, cat si la cel al garzilor din combinat, nu fac decat sa sporeasca suspiciunile: „In dupa-amiaza zilei de 24 decembrie am observat o activitate febrila concertata, fata de care eu eram tinut la distanta. Toti directorii au fost adusi in acea duminica la uzinele lor; erau speriati, crispati si nu scoteau o vorba. Persoane suspecte "retinute" de mine erau "eliberate" de Radu Ghinea, un alt membru al Frontului. Subunitatea de tancuri prezenta pana atunci in punctele de acces in combinat si in zonele obiectivelor vitale s-a retras com-plet de pe platforma, dand peste cap planul de aparare conceput anterior. Tot felul de zvonuri alarmiste imi erau aduse la cunostinta intr-un mod dubios. Situatia-limita la sediul Frontului a fost momentul cand unul din militarii de paza, in loc sa someze la cererea mea un necunoscut ce vorbea nestingherit la telefon, a indreptat arma spre mine”! Dupa acest episod, in jurul orei 18.00, inginerul Grigorescu s-a refugiat in sediul garzilor patriotice din combinat, unde s-a trezit in alte situatii bizare, pe care nu si le explica: „De aici s-a dat ordin de inarmare a garzilor patriotice cu munitie de razboi. O coloana militara de TAB-uri ce venea dinspre Tecuci spre Galati a fost oprita si obligata sa se intoarca, prin blocarea soselei cu o garnitura de tren din combinat si cu focuri de avertisment. (…) In tot acest timp am fost impiedicat sa iau legatura cu muncitorii din schimbul de noapte de la furnale sau cu altcineva, in schimb au adus un tiganos sa stau de vorba cu el. Mai tarziu am aflat ca era colonelul Moza, securist de la Furnale, imbracat in haine de gardist”. Surprinzatoare „inregimentare” a unui ofiter de securitate in garzile patriotice, pe data de 24 decembrie, cand se credea ca Securitatea fusese trecuta in conservare prin ordinul dat de generalul Vlad pe 22 decembrie, la ora 15.30.