Pentru actuala guvernare, 2005 a fost un an presarat cu numeroase probleme, dintre care cele mai dificile au fost valurile de inundatii si gripa aviara. Activitatea Executivului a fost apreciata in mod diferit de actorii scenei politice. Daca presedintele Traian Basescu afirma ca Executivul condus de Tariceanu a fost cel mai bun de la revolutie incoace, principalul partid de opozitie, PSD, a catalogat activitatea acestuia drept catastrofala.
Premierul Calin Popescu Tariceanu a recunoscut ca, pe parcursul anului 2005, Guvernul condus de el a avut si succese, si neimpliniri. „Am facut o guvernare transparenta, ne-am declarat in intregime averile, pentru a arata ca nu facem politica pentru binele nostru, am colaborat cu societatea civila ca reprezentant legitim al societatii romanesti, am pus integrarea europeana pe primul plan ca interes national”, a sintetizat Tariceanu activitatea Cabinetului pe care il conduce in ultimele 12 luni. Tot primul ministru a trecut in revista si neimplinirile guvernarii Aliantei: „Nu a fost un an usor. A trebuit sa ne descurcam cu spectrul alegerilor anticipate, protestele sindicale, ramanerile in urma fata de angajamentele de integrare, valurile succesive de inundatii – cele mai grave din istoria Romaniei, gripa aviara, curentul eurosceptic materializat prin respingerea Constitutiei europene de catre Franta si Olanda”.
Angajamente respectate
Primul angajament din campania electorala pus in practica a fost introducerea cotei unice de impozitare. Dincolo de intarzierile inregistrate in redactarea noului Cod Fiscal, statisticile indica efectele pozitive avute asupra economiei, atat in ceea ce priveste scaderea evaziunii fiscale si cresterea veniturilor la bugetul de stat, cat si sporirea numarului locurilor de munca. Un alt doilea angajament pus in practica se refera la procesul de recalculare a pensiilor, desfasurat in mai multe etape si incheiat aproape de sfarsitul anului.
Tot la capitolul „reusite ale Guvernului Tariceanu” se inscriu retrocedarea proprietatilor, reforma administratiei publice locale, aflata aproape de finalizare, si introducerea programului „Fermierul”, care permite intrarea a aproximativ 700 de milioane de euro in Romania, in 2006. La acestea se adauga eliminarea, de la 1 ianuarie 2007, a obligativitatii serviciului militar obligatoriu pe timp de pace si introducerea voluntariatului.
De o atentie deosebita s-a bucurat domeniul Justitiei, pentru care oficialii europeni au aratat Romaniei, in repetate randuri, „cartonase rosii”. Odata cu venirea la putere a actualei coalitii, ministrul Monica Macovei si-a anuntat intentia de a reforma din temelii Justitia. O etapa importanta a constituit-o pachetul de legi pentru care Guvernul si-a asumat raspunderea in fata Parlamentului, pachet motivat de necesitatea unui sistem judiciar independent, impartial, credibil si eficient.
A urmat modificarea competentelor PNA, odata cu transformarea in Departament Anticoruptie: a fost crescuta valoarea mitei la 10.000 euro si a prejudiciului la 200.000 euro, iar in cazurile de evaziune – la peste un miliard de euro. Totodata, i-a fost redata DNA competenta de a cerceta parlamentari.
Neintelegeri si „contre” intre ministri
Pe la mijlocul anului 2005, romanii au asistat insa la „balbaiala” cu privire la majorarea TVA cu doua sau trei procente. Primul care a lansat ideea a fost Ionut Popescu, pe atunci ministru de Finante. Ulterior, dupa ce democratii s-au declarat impotriva cresterii TVA la 22%, Popescu si-a nuantat afirmatiile, spunand ca era vorba doar de „o ipoteza de lucru”. La doar cateva saptamani distanta, Dan Radu Rusanu, vicepresedinte al PNL, dadea ca sigura cresterea taxei de la 1 ianuarie 2006, pentru ca, in cele din urma, sa se renunte la o astfel de masura.
Tot de la liberali a mai pornit o idee controversata: de a-i obliga pe agricultori si pensionari sa cotizeze la un fond special de sanatate. De data aceasta, „bomba” a fost aruncata chiar de premierul Calin Popescu Tariceanu. El a fost insa nevoit sa bata in retragere, dupa ce partenerii de coalitie s-au pronuntat ferm impotriva.
Nici democratii nu au fost lipsiti de idei „revolutionare”, la care au renuntat repede, cand au vazut ecourile negative. Un exemplu in acest sens il constituie proiectul de lege al ministrului Muncii, Gheorghe Barbu, prin care se propunea ca alocatia pentru cresterea copilului sa fie platita inclusiv mamelor care nu au cotizat la bugetul asigurarilor sociale. In schimb, potrivit aceluiasi proiect, suma acordata s-ar fi diminuat considerabil. Cand presa a criticat dur ideea ministrului Barbu, PD i-a cerut acestuia sa-si retraga proiectul.
