Camerele de comert si industrie din Romania incearca sa puna mana pe Oficiul National al Registrului Comertului, gaina cu oua de aur pe care au pierdut-o in 2002, cand ONRC a fost transferat in subordinea Ministerului Justitiei. Atunci cand le-a fost luata camerelor de comert si industrie, gaina era jerpelita si cotcodacea incoerent. De cand a fost luata la Justitie, s-a intremat, a crescut iar penajul este atat de frumos de-a fost admirat si de Comisia Europeana. Iar ouale de aur ale gainii – 865 miliarde de lei in 2004 si 959 de miliarde in 2005 – au aprins ochii multora.
Chiar astazi Comisia juridica a Camerei Deputatilor judeca proiectul de lege al camerelor de comert si industrie, prin care evidenta tuturor firmelor din Romania sa fie preluata de camerele de comert. Chiar cu riscul ca unda verde data de Comisia Europeana sa se transforme intr-un cartonas galben. Aceasta deoarece propunerea de trecere a ONRC in curtea camerelor de comert este de natura a incalca regulile comunitare, prin atribuirea directa a unui monopol de stat unor entitati private, constituite intr-un sistem lipsit de unitate.
Guvernarea dezastruoasa a camerelor de comert
Nu de bun a fost mutat Registrul Comertului la Ministerul Justitiei, ci mai ales din cauza dezordinii, a haosului si a scandalurilor iscate in jurul acestuia de interesele camerelor de comert si industrie.
Principala cauza a dezastrului – statutul autonom al fiecarei camere de comert si industrie teritoriala, concretizat in lipsa de subordonare fata de Camera de Comert si Industrie a Romaniei si implicit lipsa de subordonare a oficiilor registrului comertului fata de ONRC. Se ajunsese astfel la imposibilitatea unificarii sistemului informatic la nivel national, inclusiv a bazei de date a acestuia (care este publica)! Pur si simplu unele CCI teritoriale refuzau sa comunice la nivel central datele inregistrate in registrul teritorial (CCI Bacau), altele nu aveau baze de date (CCI Gorj), iar alte cinci camere de comert teritoriale aveau baze de date in format incompatibil cu sistemul informatic proiectat de ONRC. Mai grav decat atat, taxele si tarifele o luasera razna, fiind majorate unilateral de catre camerele teritoriale (au fost depuse numeroase reclamatii in acest sens). Se ajunsese la situatia, in 2002, ca tarifele pentru eliberarea de certificate constatatoare sa fie majorate de la 180.000 lei la sume cuprinse intre 100 si 300 USD, ca sa nu amintim si de practica de a se percepe tot felul de "taxe teritoriale” pentru servicii deja platite.
Evidenta UE contrazice proiectul legii
Organizarea si functionarea actuala a institutiei este conforma practicii si experientei statelor europene, tari in care este dominanta op-tiunea acordarii statutului de institu-tie publica registrelor comertului. Acestea sunt, de cele mai multe ori, institutii autofinantate, in subordinea unui minister, astfel:
– in 18 tari se afla in subordinea Ministerului Justitiei sau a tribunalelor;
– in 16 tari – in subordinea altui minister, de preferinta al economiei sau finantelor.
In doua tari registrul este tinut de camerele de comert, dar in Italia camerele de comert sunt institutii publice in cadrul administratiei publice locale; in Olanda – camerele de comert se afla sub controlul Ministerului Afacerilor Comerciale, care ii si aproba bugetul de venituri si cheltuieli.
Comisia Europeana a aprobat actualul plan de organizare
Aquis-ul comunitar implica nu doar armonizarea legislatiei dintre dreptul comunitar si cel national, ci si capacitatea administrativa de a implementa masurile adoptate. Ast–fel, Comisia Europeana alcatuieste anual o lista a institutiilor prin care regulile aquis-ului comunitar trebuie duse la indeplinire. In luna mai a anului 2005, Alexander Shaub, director general al Departamentului Piata Interna din cadrul Comisiei Europene, a facut o vizita de evaluare, in urma careia Oficiul National al Registrului Comertului a fost considerat capabil de a indeplini toate conditiile, atat in ceea ce priveste legislatia adoptata, cat si capa-citatea administrativa de a o implementa.
Este cu atat mai greu de crezut, in contextul de mai sus, ca actualele camere de comert si industrie, 42 de entitati private si independente, ar putea avea capacitatea administrativa unitara, financiara si fiscala pentru a respecta si implementa legislatia armonizata.
