Exista persoane pentru care venirea Craciunului, marea sarbatoare a crestinatatii, nu reprezinta un motiv de bucurie. Pentru Andrei, un tanar din Deva, Craciunul provoca amintiri dureroase. In urma cu 15 ani, astepta ca orice copil cuminte sosirea Mosului. In loc de daruri a venit bunica. Plangea… L-a luat in brate si, printre sughituri, i-a spus ca parintii sai au plecat, undeva in ceruri, de unde trebuia sa vina si Mos Craciun. De cincisprezece ani, cand prietenii merg sa cante colinde langa bradul de Craciun, Andrei murmura cate o rugaciune langa mormantul parintiilor sai. Apoi aprinde o lumanare la crucea bunicii si pleaca acasa fara sa observe bucuria celor din jur. Bradul impodobit nu face decat sa ii aminteasca de copilarie, de momentul tragic trait la o varsta frageda.
Andrei cunoaste semnificatia Craciunului, vede in jur oameni fericiti, copii bucurosi, Mosi Craciuni cu daruri. Si, totusi, el nu se poate bucura. Sau nu a facut-o pana acum. Poate, candva, o minune ii va schimba modul de a vedea viata si va realiza ca viata este intr-adevar un miracol. Baiatul ne-a implorat sa nu-i publicam numele de familie. Spune ca n-ar vrea sa fie tratat cu mila. De multe ori, pentru el mila este mai jignitoare decat indiferenta. Din acelasi motiv a refuzat si sa se lase fotografiat.
„Si acum simt mirosul de portocala”
Spre deosebire de alti tineri, Andrei isi petrece sarbatorile de iarna singur, si asta nu pentru ca nu are prieteni, ci pentru ca de obicei Nasterea Domnului se sarbatoreste in familie, iar el nu mai are parte de una. „Toti prietenii mei sunt fericiti langa cei dragi, am fost invitat de multe ori la ei, dar nu ma pot bucura si nu vreau sa le stric si lor cheful, si apoi nu imi pot permite sa plec undeva. Nu am bani”, spune Andrei.
In ochii lui se poate citi nefericirea unui copil parasit prea devreme de parinti. El sustine ca nu este trist in aceste momente, poate putin nostalgic, dupa micutul sau bagaj de aminitiri. „Pentru mine Craciunul este foarte important. Una dintre amintirile cele mai dragi, imi revine mereu in minte. S-a intamplat cu putin timp inainte ca parintii mei sa aiba accidentul. A fost pentru prima data cand am gasit o portocala sub pom. Stateam sub bradul de Craciun si priveam luminitele care se stingau si se aprindeau. Amintirea aceasta mi-a hranit sufletul foarte multi ani. Parca si acum simt mirosul de portocala”, povesteste tanarul. Apoi dintr-o data, ochii sai se umplu de lacrimi si adauga: „Asta-i modul in care pot vedea eu Craciunul”.
Nici macar o ramura de brad nu va ajunge in casa lui, pentru ca el nu isi doreste acest lucru. Cea mai mare bucurie in clipele de sarbatoare este sa isi depene amintirile privind fotografiile parintilor sai. In rest nu il mai intereseaza nimic…
Fara sansa
Toate problemele l-au invatat pe Andrei sa vada totusi si o parte buna a lucrurilor. Inca de cand era mic, in casa bunicilor, batrani si neajutorati, a invatat sa suporte greutatile vietii cu intelepciunea si stoicismul unui adult. Asa cum spune si el, se pare ca ghinionul este umbra sa de care nu va putea sa se dezlipeasca vreodata.
Desi s-a impacat cu acest gand, tristetea sau plafonarea nu reprezinta trasaturi ale caracterului sau: „Nu sunt o persoana ursuza, imi place sa intalnesc oameni, sa stau de vorba cu ei, dar nu in aceste momente. Prefer sa imi aduc aminte, atat cat pot, de parintii mei. Este singurul moment din an cand pot face acest lucru. In plus conceptia mea despre religie este alta.”, mai spune tanarul.
Bunicii din partea mamei au fost cei care i-au fost alaturi timp de patru ani, dupa care Andrei a ramas din nou singur pe lume. Intreaga sa copilarie a visat ca se va intalni cu parintii sai. De la opt ani, el a crescut in orfelinate. In toti acesti ani scoala a fost singurul sau refugiu.
Astfel, Andrei s-a facut remarcat ca inteligenta inca din primii ani de „carte”. Incurajat de profesori, tanarul a devenit student, concomitent, la Facultatea de Filozofie, dar si la Fizica in cadrul Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca. In cei patru ani de studentie, el s-a intretinut cu ajutorul burselor de merit pe care le-a obtinut fara a depune mari eforturi, si muncind in comert.
La sfarsitul celor patru ani de studii, spre deosebire de colegii sai, Andrei nu a dat examenele de licenta. Faptul ca avea doua slujbe in comert nu l-au ajutat pe plan financiar prea mult. Pentru licenta avea nevoie de foarte multi bani. In urma cu un an, cand Andrei, unul dintre cei mai buni studenti din promotia respectiva, trebuia sa isi dea examenul de licenta, el facea lucrarile altor colegi pentru a-si castiga banii pentru traiul de zi cu zi. Pe lucrarile respective a primit ceva bani, cat sa ii ajunga sa traiasca cateva saptamani…
„Omul fara noroc”, cum se autointituleaza tanarul, fara a fi patetic insa, a ratat din cauza lipsei banilor si o bursa in Franta. Pana la primirea bursei, studentul ar fi trebuit sa se intretina singur. In locul sau a plecat cineva care si-a permis acest „lux”.
Repercursiunile faptului ca nu are licenta se vad foarte clar. Andrei nu poate avea un loc de munca pe masura capacitatii sale intelectuale. Singurul loc de munca pe care l-a gasit este ca muncitor la o firma de cablaj. Aici nu castiga prea bine.
„Din pacate pentru foarte multi dintre noi semnificatia religioasa a Craciunului nu mai exista. Fenomenul de desacralizare si banalizare a acestui moment important pentru crestini patrunde din ce in ce mai adanc in fiinta noastra”, gandeste Andrei cu ochii in lacrimi.
Cand toti se vor bucura sub luminile colorate ale pomului de Craciun, el va aprinde o lumanare si se va retrage melancolic alaturi de amintirea parintilor sai. Este singurul lux pe care si-l permite de sarbatori, apoi din nou viata-si va urma cursul normal intre doua zile de Craciun cu miros de portocale.