In „Epistolar”, Gabriel Liiceanu scrie despre un anume personaj ca isi inchipuie ca ideile sunt ca ouale, care deci pot fi furate, si ca nu-ti imprumuta carti pentru ca ii e teama ca te calca tramvaiul si ramane fara ele.
Daca ideile sunt sau nu ca ouale se va decide zilele acestea la Londra, unde a inceput, ieri, procesul de plagiat in cazul best-seller-ului lui Dan Brown, „Codul Da Vinci”. Michael Baigent si Richard Leigh au actionat in justitie editura Random House care, daca va pierde procesul, va trebui sa le achite celor doi daune in valoare de milioane de lire. Cei doi sunt autorii, impreuna cu Henry Lincoln, unei carti de non-fictiune intitulate „The Holy Blood and the Holy Grail”, publicata in 1982, a carei tema este teoria ca Iisus Hristos si Maria Magdalena au fost casatoriti si au avut un copil, ca descendenta lor trece prin cea a dinastiei merovingiene si coboara pana in zilele noastre si ca Biserica Catolica a incercat de-a lungul secolelor sa impiedice ca acest adevar sa iasa la lumina.
Or, tocmai aceasta tema conspirationista constituie baza intrigii politiste construite de Dan Brown. Cei doi il acuza pe Brown ca le-a furat ideea si intreaga „arhitectura” a propriei lucrari. Pe de alta parte, in „Codul Da Vinci” exista o referinta limpede la „The Holy Blood and the Holy Grail” si, fiindca ne aflam in mijlocul celei mai mari teorii a conspiratiei, iar oamenii astia sunt antrenati sa gaseasca legaturi peste tot, cineva a remarcat ca numele personajului negativ al lui Brown, Sir Leigh Teabing, este format din numele lui Richard Leigh si din anagrama numelui lui Michael Baigent. De ce nu apare si numele lui Lincoln este un mister care are, probabil, legatura cu alta conspiratie.
De ce sunt asa de suparati cei doi, mai ales ca lucrarea lor a fost la randul ei un best-seller, iar Random House (care a editat, tien, tien, si „Codul Da Vinci”) a decis sa o reediteze dupa succesul „Codului”? Din vreo 45 de milioane de motive, care coincid cu suma in lire pe care a castigat-o Dan Brown intr-un singur an. „Codul Da Vinci” s-a vandut in 30 de milioane de exemplare si a fost tradusa in 44 de limbi. Si asta nu e tot. In luna mai ar trebui sa aiba loc premiera adaptarii cinematografice, cu Tom Hanks, Audrey Tautou, Sir Ian McKellen pe afis. Studiourile au cheltuit pentru productie 100 de milioane de dolari si spera sa scoata de zece ori mai mult, iar astia sunt bani, nu gluma.
Problema este ca Baigent si Leigh sa dovedeasca plagiatul. Un plagiat se dovedeste asezand doua lucrari sau pasaje unul langa celalalt si constatand identitatea sau cvasi-identitatea lor. Or, acest lucru este imposibil de dovedit in acest caz. Celor doi le-a ramas sa dovedeasca furtul de idei, dar in prezent nu exista copyright pe idei. Deci ideile nu sunt ca ouale.
