Potrivit Institutului National de Statistica, august 2006 a fost prima luna din intreaga perioada postdecembrista in care nu s-a inregistrat o crestere a preturilor pe ansamblul produselor si serviciilor de consum, consemnandu-se, in premiera, chiar o usoara deflatie, adica o scadere a acestora.
Fara a minimaliza cu nimic aceasta "realizare” a economiei romanesti, nu este catusi de putin cazul sa se proclame cumva ruptura definitiva de epoca inflatiei inalte si intrarea, atat de asteptata, a economiei intr-o alta etapa, de inflatie joasa, cand ratele anuale ale acesteia devin, una peste alta, fostele rate lunare. Nu este cazul, pentru ca multe semne de intrebare si preocupare exista in legatura cu inflatia din Romania.
Scaderea inflatiei in august nu este nicidecum un fenomen nou. Acesta a intervenit aproape sistematic la sfarsitul fiecarei veri, chiar si in conditiile unor inflatii in general inalte. De altfel, oficialii Bancii Nationale – care au in responsabilitate evolutia inflatiei – mizeaza serios pe inflatiile scazute din perioada de vara, si in special de la sfarsitul verii, in atingerea tintelor de inflatie pe ansamblul anului. Fenomenul se produce din cauza scaderii preturilor la produsele de sezon de pe piata taraneasca neorganizata, singura piata cu adevarat concurentiala din Romania. Oferta in excedent fata de cerere, indeosebi la legume si fructe, dar si la oua si unele lactate, de pe aceasta piata coboara preturile, influentand indicele general al acestora. Ceea ce a fost relativ nou a fost faptul ca scaderea absolut uzuala a preturilor pe piata taraneasca a intervenit pe un fond general de inflatie mai redusa in economie. Faptul a permis scaderii preturilor de pe piata taraneasca sa influenteze statistic indicele general al preturilor intr-atat incat acesta sa coboare fata de nivelul din luna precedenta.
Ceea ce, de asemenea, a contribuit la un astfel de efect a fost faptul ca august a fost nu doar o luna de vara, cand factura la energie si caldura este prietenoasa, ci si o luna de vara in care nu au fost introduse obisnuitele cresteri de vara ale tarifelor la energie si caldura, la care se procedeaza uzual tocmai pentru ca, in conditiile consumului obiectiv mai redus, acestea devin "mai comestibile” social. Respectivele scumpiri au fost introduse de la 1 iulie, impactul lor a aparut statistic in iulie, in timp ce in buzunarele oamenilor vor fi resimtite sever incepand din toamna. Este una dintre marile probleme ale calcularii inflatiei: o scumpire, chiar daca masiva, intervenita in vara la energie, este luata in considerare in statistici la momentul cu pricina, in timp ce nu mai influenteaza indicele general al preturilor din statistici tocmai in iarna, cand ii arde la buzunare pe consumatori. Aceasta problema, care nu este doar a statisticii romanesti, atarna insa foarte greu in balanta in Romania din cauza cresterilor in cascada ale tarifelor in furnizarea de energie, din motive obiective, dar si subiective, pe care nu le discutam acum si aici.
Alte probleme sunt insa ale statisticii din Romania! Una este reprezentarea ridicol de mica a cheltuielilor cu energia si caldura in cosul produselor si serviciilor pe baza preturilor carora se calculeaza inflatia. In felul acesta, influenta cresterilor de tarife la energie si caldura – care oricum au ramas cele mai mari din economie – apare mult diminuata fata de ceea ce reprezinta in realitate asupra indicelui general al preturilor de consum (inflatia).
Cazul facturii energetice este, de fapt, unul particular al problemei mai generale care decurge din structura pe mediile urban si rural a populatiei si deci a consumului in Romania, mai precis din ponderea masiva a populatiei din mediul rural. De altfel, reprezentarea mica a facturii energetice in cosul de calcul al inflatiei este motivata oficial de faptul ca jumatate din populatia tarii traieste in mediul rural, unde nu exista aprovizionare cu gaze sau caldura centralizata. De fapt, pe un plan mai larg – din multe motive obiective – mediile statistice la nivel national din Romania, inclusiv cele privind cresterile de preturi, se obtin din inflatiile la nivel urban si cele la nivel rural, mult inferioare din cauza masivitatii autoconsumului. Ca urmare, populatia urbana resimte – tot obiectiv – aceste medii nationale ca nereflectand inflatia din buzunarele proprii. Sa nu trecem cu vederea nici faptul ca in cosul de calcul al inflatiei nu sunt luate in considerare, dar deloc, cheltuielile imobiliare (cu procurarea de locuinte), care au avut in ultimii ani cresteri fabuloase, adica o "inflatie” debordanta, ce ar fi influentat puternic indicele general al preturilor, oricat de mici le-ar fi fost ponderile atribuite in cosul de calcul.
Inflatia este departe de a fi fost pusa la pamant in Romania. Structurile economice nu permit inca ingenuncherea inflatiei, oricat de restrictive ar fi politicile monetare si general-economice. Oricum, dincolo de faptul ca programul de crestere a tarifelor la utilitati nu s-a incheiat – ceea ce va exercita mereu si mereu presiuni asupra preturilor per ansamblu -, o scadere a inflatiei obtinuta, precum in ultimii ani, pe baza stimularii importurilor ieftinite de o apreciere fara acoperire a monedei nationale este o inflatie artificial coborata si cu potential exploziv de reinflamare.
