Europenii sunt exasperati de o posibila invazie a pietei cu vinuri obtinute din vii hibride, direct producatoare si cu o toxicitate ridicata, provenite din tarile aspirante la aderare sau nou-intrate in spatiul comunitar. Occidentalii au reusit sa scape de astfel de vii, inlocuindu-le cu cele altoite. Viticultorii romani se mai lupta inca sa le inlocuiasca, treptat, neexistand, probabil, suficient de multa vointa politica pentru o operatiune mai radicala.
Multi dintre marii producatori romani au renuntat deja la astfel de plantatii, nu insa si taranii, care nu au bani sa inlocuiasca viile din spatele casei sau de la marginea satului. Ei nici nu vor fi obligati sa le distruga, avand dreptul sa detina o mie de metri patrati pentru consumul propriu. Restul, din zonele viticole mari, vor trebui defrisate in maximum 15 ani, iar proprietarii vor fi despagubiti. Va fi interzisa plantarea viilor hibride Noah, Othello, Isabelle, Jacques, Clinton si Herbermont. Romania este sfatuita sa nu renunte la ceea ce este specific romanesc in viticultura si sa promoveze productia de vinuri autohtone de valoare, Feteasca Neagra, Feteasca Alba, Babeasca Neagra, Grasa de Cotnari, Cramposie de Dragasani, Galbena de Odobesti, Basicata de Dealul Mare etc. Soiurile romanesti sunt parte a patrimoniului viticol al Europei, iar Romania poate reveni la faima de dinainte de 1900. Pentru asta trebuie inlocuite 200.000 de hectare de vie hibrida, cu un efort financiar de 4 miliarde de euro.
Cramele Coroanei regale, concesionate pe 49 de ani
In 2003, omul de afaceri Mihai Anghel s-a lansat intr-o afacere in domeniul viticulturii si vinificatiei, in Dolj, unde a fost o plantatie de vie din vremea lui Carol I. „Am luat de la stat in concesiune pe 49 de ani fostul IAS Segarcea pe care se afla si plantatia de vie si am infiintat o noua societate comerciala, pe care am restructurat-o, reorganizat-o, caci ce am gasit acolo era un dezastru!”, ne spune Mihai Anghel. „Crama fusese construita intre anii 1904-1906 si a facut parte din domeniul coroanei regelui Carol I.” Pentru a fi revitalizata plantatia, in 2004, Mihai Anghel a facut o investitie – cu ajutorul unui proiect SAPARD – in valoare de 2 milioane de euro prin care, incepand de anul trecut si continuand si in acest an, a replantat 170 ha de vita-de-vie, fiind cea mai mare investitie din tara in domeniu din ultimii ani.
Material saditor din import
„Am adus butasi de vita-de-vie din Franta si Italia”, spune Mihai Anghel. „Din Franta, am luat chiar de la una din cele patru pepiniere, singura care a supravietuit din cele care, in urma cu 100 de ani, plantasera vita-de-vie de la Segarcea. La inceputul sec. XX, dupa atacul de filoxera din acea perioada, patru pepiniere din Franta s-au ocupat de selectia de soiuri de vita-de-vie si de plantarea cu material saditor a domeniului regal de la Segarcea. Plantatia a fost facuta in 1904, dar o plantatie de vita-de-vie nu rezista mai mult de 40-50 de ani si trebuia refacuta”. Pentru butasi si toate materialele de furnitura – sisteme de sustinere – care concura la formarea unei plantatii de vita-de-vie omul de afaceri doljean spune ca a platit 1.278 euro la hectar, fara a pune la socoteala mana de lucru. Daca se ia in calcul si mana de lucru, atunci cheltuiala ajunge la 20.000 de euro pentru un hectar!
Nu oricine isi permite!
Pentru cele 170 de ha, Mihai Anghel a cumparat din tara butasi de Feteasca Neagra numai pentru 7 ha, de la un institut de cercetare. Restul de 163 de ha au fost plantate cu butasi de vita-de-vie din import. „Am negociat pretul, isi aminteste Mihai Anghel, dar tot e mai mare in tara cu jumatate fata de cel de afara, iar gradul de prindere a butasilor din import este de 99 la suta, fata de cei din tara, la care este de 45 la suta… E o mare tristete ca am pierdut traditia de a altoi si de a face plante la noi in tara. In Romania avem soiuri de vita faimoase: Feteasca Neagra, Tamaioasa Romaneasca, Novacul, Negru de Dragasani si Muscatul Frintinian, ultimul fiind un soi rar din care a mai ramas plantat doar un hectar, soiuri care vor trebui salvate. E un lucru foarte greu si pentru noi, e o munca anevoioasa, enorma si dificla, mai spune Anghel. In momentul de fata, in Romania necesarul de material saditor nu e viabil, dar cred ca lucrurile se vor pune la punct, se va sesiza lipsa de plante pe piata, se va sesiza necesitatea de a crea pepiniere, inclusiv de soiuri romanesti, si viata va reveni la normal.”
