Ariel Sharon, „Ingerul pacii”? Ar fi exagerat, desigur, precum ar fi si kitsch. Oricum, nu despre aprecieri estetice este vorba in aceste randuri, ci despre capacitatea aproape inepuizabila a oamenilor de a se lasa in voia cliseelor ideologice, asa cum le sunt ele oferite gata digerate de mass-media.
Nu exista in mitologia media contemporana un cuplu diabolic mai reusit decat George W. Bush – Ariel Sharon. Presa mondiala adora pur si simplu sa urasca franciza Bush & Sharon. Daca despre Tony Blair s-a spus ca este pudelul lui Bush (vezi clipul lui George Michael), despre Bush insusi s-a spus ca este o marioneta cu doua comenzi: una la industria petrolului si alta la Tel Aviv. Vulgar, dar eficace.
Ariel Sharon a fost descris ca diavolul in persoana. A fost numit „Macelarul din Beirut”, aluzie la un macel care nu a fost comis de el, dar la care, se pare, a inchis ochii, un tip primitiv, insetat de sangele bietilor palestinieni si chiar fudamentalist evreu. Nici un epitet nu a fost economisit pentru a descrie natura diabolica a lui Ariel Sharon si a faptelor sale, de la celebra vizita pe Muntele Templului, pana la retragerea din Gaza.
Si, dintr-o data, soc si groaza. Ironia a facut ca acest discurs diabolizant sa fie asimilat ca un burete de o parte a Partidului Laburist din Israel. Ca urmare, laburistii l-au ales in fruntea partidului pe Amir Peretz, un tip aflat la stanga stangii radicale din Partidul Laburist pentru care pacea este o lozinca, nu un obiectiv. La urma-urmei nimic mai mult decat un sef de sindicat, Peretz, banuim, si-ar da si propria casa palestinienilor daca lucrul asta l-ar aduce in fruntea Republicii Socialiste Israel. Odata ajuns in fruntea partidului, Peretz a dorit sa se delimiteze imediat de „Ingerul Mortii”, Ariel Sharon, si a cerut tuturor ministrilor laburisti sa iasa din guvern. Asta ar fi trebuit probabil sa-l lase pe batranul general in ghearele „soimilor” Likud, Bibi Netanyahu, Shaul Mofaz si Sylvan Shalom, toti pana la unul mai mult decat incantati sa-i smulga ficatii lui Sharon pentru retragerea din Gaza, care le-a distrus lor visul copilariei – Eretz Israel.
Numai ca, surpriza: omul care era sa bata de unul singur Egiptul in razboiul de Yom Kippur a anuntat ca Likud nu mai este partidul care sa poata conduce cu credibilitate Israelul spre viitor si, in numele asa-numitei „foi de parcurs”, a decis dizolvarea Knesset-ului. Cu zambetul pe buze, a infiintat un nou partid de centru – Kadima. N-ar trebui sa fie insa o surpriza pentru nimeni ca, acum, Kadima conduce in sondaje. Likud inca incearca sa-si dea seama ce l-a lovit si nimeni nu crede in Israel ca Peretz stie unde este Ierusalimul de Est. Ramane un singur om credibil cu care se poate negocia in mod serios pacea in Orientul Mijlociu: Ariel Sharon. Sunteti oripilati de aceasta perspectiva? Nu mai credeti tot ce scrie in ziare!
