Primul sentiment pe care îl ai când te afli la un metru de Alice – aศa cum o ศtie toatฤ lumea handbalului pe Valentina – este cฤ te poate lua în braศe cu uศurinศฤ ศi cฤ te-ar putea catapulta în plasa porศii cu tot cu minge.
La 36 de ani sau „18 pe un picior”, cum îi place ei sฤ spunฤ, Ardean-Elisei are în continuare alura unei sportive de forศฤ, pe care doar un profesionist desฤvârศit o poate pฤstra. Secretul pentru a juca handbal la cel mai înalt nivel ศi la 24 de ani dupฤ ce s-a apucat de acest sport? „Sฤ nu ne pฤcฤlim, sฤ respectฤm ceea ce facem, sฤ ศtim ce vrem de la noi ศi unde vrem sฤ ajungem”, spune Alice.
Sunฤ a moto, dar este pur ศi simplu drumul sฤu de sportiv cฤlฤuzit de aceste cuvinte simple ศi pline de sens. În cazul în care aveศi copii pe care vreศi sฤ-i vedeศi mari sportivi, citiศi-le mai înainte fraza lui Alice, dupฤ care anunศaศi-i cฤ urmeazฤ greul.
„La început, aveam ศi câte trei antrenamente pe zi. Era greu, obositor, dar mi-au prins bine”, spune handbalista originarฤ din Focศani. Între timp, ศedinศele de pregฤtire s-au transformat, la fel ca handbalul din ziua de azi, care se bazeazฤ foarte mult pe „forศฤ ศi vitezฤ”.
Experienศa o ajutฤ pe Alice sฤ-ศi managerieze foarte bine propriul organism pentru a scoate ce e mai bun din el în meciuri. „ศtiu când sฤ trag tare ศi sฤ acumulez, dar ศi când sฤ mฤ relaxez. Îmi dozez bine efortul ศi am în jurul meu oameni care ศtiu ce anume sฤ-mi cearฤ ca sฤ dau randament maxim, iar asta este foarte important.”
Unul dintre aceศti oameni este antrenorul Gloriei, Horaศiu Paศca, pe care Alice îl cunoaศte de la echipa naศionalฤ, acolo unde este secund. El, câteva fete de la echipa ardeleanฤ cu care Ardean-Elisei se cunoaศte, de asemenea, ศi proiectul ambiศios care existฤ aici au convins-o pe Alice sฤ vinฤ la Bistriศa. „Mi-am ascultat instinctul”, spune jucฤtoarea, care s-a îndrฤgostit la prima vedere de oraศ. „Îmi plac oraศele mai mici, mฤ simt mai liniศtitฤ în ele”, dezvฤluie Alice, dupฤ care adaugฤ imediat: „Asta nu înseamnฤ cฤ îmi displac oraศele mari, nu, nicidecum!”.
Faptul cฤ a simศit nevoia acestei completฤri face parte din caracterul lui Alice de a nu nedreptฤศi pe cineva. Este foarte atentฤ cu vorbele sale, pe care le asambleazฤ atent ca un meศter ce nu doreศte ca produsul sฤu sฤ aibฤ parte de critici.
Dacฤ îi sugerezi cฤ ea este perceputฤ acum ca vedeta echipei, Alice te pune la punct cu zâmbetul care nu o pฤrฤseศte niciodatฤ pe parcursul dialogului din Sala Polivalentฤ. „Nu mฤ intereseazฤ sฤ dau eu nu ศtiu câte goluri ศi sฤ ies în evidenศฤ. Unitatea grupului este reศeta succesului, sฤ ne susศinem una pe cealaltฤ, pentru cฤ numai împreunฤ putem avea rezultate. Dacฤ echipa câศtigฤ, toศi câศtigฤ.”
E clar însฤ cฤ venirea sa creศte nivelul aศteptฤrilor în rândul suporterilor Gloriei – locul 6 în Liga Florilor sezonul trecut -, care i-au fฤcut o primire cฤlduroasฤ, ca unei adevฤrate campioane. Alice este însฤ foarte calmฤ când vine vorba de obiective ศi alte lucruri de perspectivฤ. „Campionatul este foarte puternic, cu multe meciuri de care pe care. Este foarte greu de fฤcut previziuni acum. Trebuie sฤ o luฤm pas cu pas, sฤ avem rฤbdare ศi sฤ muncim”, spune Alice. Apoi îศi zâmbeศte ศtrengฤreศte, ศtiind cฤ tu ai fi vrut niศte declaraศii ofensive de genul „ne vom bate la podium”, „vrem în cupele europene”, dar ea ศi-a dat o depฤศire scurtฤ, aศa cum face cu atâta dezinvolturฤ pe teren.
„Nu sunt robot, ci doar un om“
Alice este al doilea cฤpitan al echipei naศionale a României, dupฤ interul Cristina Neagu. „Nu îmi place sฤ fac diferenศฤ între a fi cฤpitan ศi a fi o jucฤtoare normalฤ. Toate suntem egale. Pentru mine este o onoare sฤ fiu cฤpitan, dar ศi o mare responsabilitate. Cristina aduce echilibru grupului ศi încercฤm sฤ ne ajutฤm una pe cealaltฤ”, spune Alice. În general, îi place sฤ facฤ lucrurile cât mai bine, indiferent dacฤ joacฤ la echipa de club sau la naศionalฤ, dar tot ea recunoaศte cu sinceritate: „Uneori îmi iese, alteori nu. Nu sunt robot, sunt doar om”.
Glorie ศi suferinศฤ
Valentina Ardean-Elisei a avut parte de multe momente de satisfacศie de-a lungul carierei. Ultimul dintre acestea a fost câศtigarea în acest an a Cupei EHF cu SCM Craiova, o adevฤratฤ „paginฤ de istorie” pentru handbalul nostru.
De asemenea, Alice a cunoscut gloria la CS Oltchim Râmnicu Vâlcea, cu care a dominat handbalul românesc în perioada 2006-2012, dar ศi la echipa naศionalฤ, alฤturi de care a cucerit medalia de argint la Campionatul Mondial 2005 ศi medalia de bronz la CM 2015 ศi la Campionatul European 2010. Pe plan individual, ea a fost declaratฤ cea mai bunฤ extremฤ stânga la CM 2005, CE 2008 ศi CM 2015.
Acestea sunt doar câteva dintre succesele de care s-a bucurat Alice, însฤ când este întrebatฤ care moment de glorie a marcat-o cel mai mult, rฤspunsul este surprinzฤtor: „Toate. Fiecare medalie pe care am obศinut-o am resimศit-o ca pe o mare satisfacศie. A fost rodul unui an de muncฤ alฤturi de colege, iar când o pui la gât simศi cฤ a meritat tot efortul, toate durerile”. La polul opus, cele mai grele perioade au fost cele în care a fost accidentatฤ.
„Este cumplit sฤ vezi cฤ nici nu poศi sฤ mergi”, povesteศte Alice, care a avut rupturฤ de ligamente încruciศate în urmฤ cu doi ani. Aici îศi intrฤ cel mai bine în rol familia, soศul ศi bฤieศelul de 6 ani, „averea mea”, de la care primeศte zilnic injecศii cu moral. Apoi se rฤscoalฤ caracterul sฤu de luptฤtoare: „Vreau sฤ fiu cum am fost ศi chiar mai bunฤ. Vreau, vreau, vreau ศi pot, pot, pot!”. Simplu, nu?