În cele trei decenii de după schimbările politice din 1990, Galațiul a pierdut standardul de mare centru industrial și locul 4 deținut în ierarhia contributorilor la PIB, devenind un oraș în care majoritatea locurilor de muncă sunt în administrație, comerț și prestări servicii. După 1990 au fost desființate 150.000 locuri de muncă, dar s-a triplat numărul angajaților în administrație.
Galațiul, principalul port românesc de la Dunăre, este în cădere liberă după mai mult de 150 de ani de continuă creștere economică. În 1880, la patru ani de la retragerea statutului de porto-franco, cuantumul comerţului total al Portului Galaţi era de 67 milioane de lei – un sfert din cele 244 milioane lei ce reprezentau comerţul total al ţării. În 1883, Galaţiul deţinea locul 2 între centrele economice ale ţării, după Bucureşti.
Începând cu a doua jumătate a secolului XIX, la Galați au fost dezvoltate sute de societăți de producție, de la bunuri de consum sau alimente la industria navală. În 1896 se înființa „Societatea Branșelor din Galați“, prima asociație patronală din Galați, dar și din întreaga zonă de sud-est a țării. La începutul secolului XX, boom-ul economic al Galațiului a justificat chiar înființarea în orașul de pe malul Dunării a primului aeroport din România, cu primele curse interne pentru pasageri.
Prin decretul nr. 165/921, Majestatea Sa Regele Ferdinand a declarat „de utilitate publică fondurile necesare pentru construirea Aeroportului de la Galați“, iar pe 24 iunie 1926 a fost deschis oficial traficul intern pentru pasageri pe ruta Galați–Bucureşti–Galaţi. În perioada interbelică, producția industrială din uzinele Galațiului a fost în continuă creștere, iar după război, în perioada socialistă, capacitățile de producție industrială au crescut și au fost extinse în siderurgie, orizontala industriei navale (ce asigura toată gama de producție, de la nave la elice, echipamente de punte și lanțuri navale), de la construcții de mașini la industria textilă, industria mobilei sau producția de conserve de pește, detergenți etc. În anii ’70 la Galați exista chiar și o fabrică de nasturi.
Triplare a numărului locurilor de muncă în administrație
După 1990, majoritatea societăților industriale din Galați au fost închise, deși după o foarte necesară retehnologizare ar fi putut deveni afaceri profitabile în economia de piață. Vorbim în primul rând de Mehid, societate de echipamente hidraulice, și de ELNAV, singura societate de elice navale din estul Europei, construită în 1978 cu echipamente importate din Japonia.
ELNAV putea produce elice pentru cele 7 șantiere navale din România. Vorbim și de Trefo SA, care producea lanțuri navale. Pe terenurile fostelor uzine și fabrici au apărut un mall și mai multe ansambluri rezidențiale. Simultan cu desființarea capacităților de producție au dispărut și locurile de muncă. Din 1990, la Galați au fost desființate 146.600 de locuri de muncă. Dacă în 1990 în judeţ existau 234.400 de salariaţi, la sfârşitul lunii ianuarie 2013 numărul salariaţilor scăzuse la 108.807.
Potrivit președintelui Patronatului IMM-urilor din Galați, Marian Filimon, în aceeași perioadă au fost desființate 49.000 locuri de muncă în industrie, dar s-a triplat numărul locurilor de muncă în administrație – de la 6.000 la aproximativ 19.000. În perioada 2013-2018 au mai fost desființate 21.000 locuri de muncă. În acest moment mai au un loc de muncă 87.775 de persoane. Potrivit datelor oficiale, mai lucrează în industrie 22.289 de gălățeni. Alți 10.525 și-au găsit locuri de muncă în construcții.
În Galați predomină activitățile de prestări servicii și cele comerciale. În comerț lucrează 22.275 de gălățeni, alți 9.353 în tranzacţii imobiliare și închirieri, 3.000 în hoteluri și restaurante, iar peste 1.900 în sectorul de distribuție a apei. Se adaugă, bineînțeles, cei 19.000 de angajați din administrație. Este evidentă deraierea economiei gălățene, de la producția industrială la comerțul cu produse pe care le produc alții.
Majorare cu 106% a salariilor în primării
Între mediul economic dintr-un mare oraș și administrația acestuia ar trebui să existe o corelație. Administrația este cea care trebuie să creeze condițiile pentru atragerea investițiilor și, implicit, crearea de noi locuri de muncă, iar ca urmare a creșterii economice generate de aceste investiții să aibă și administrația locală beneficiile ei, adică mai mulți bani pentru investiții în propriile proiecte edilitare, cheltuieli de funcționare și, nu în ultimul rând, mai mulți bani pentru salarii.
Din acest punct de vedere Galațiul pare un oraș din altă lume. Economia locală este în cădere liberă, dar salariile din administrație înregistrează o creștere fără precedent. Mai nou, salariile în administrație au fost majorate cu 100%, deși în profil teritorial nu există activități economice care să susțină creșterea cheltuielilor din administrație. Potrivit bugetului aprobat de Consiliul Municipal Galaţi pe anul 2016, cheltuielile salariale ale Primăriei Galaţi s-au ridicat la 20,3 milioane lei.
În 2017, pe fondul ridicării interdicţiilor legate de cuantumul sporurilor şi majorărilor, fondul de salarii a fost aprobat la 33,7 milioane lei, creşterea fiind de peste 66%. Prin aplicarea noii scheme de salarizare, bugetul de salarii al Primăriei Galați va creşte din nou, până la 42 milioane lei, ceea ce înseamnă o creştere de 106% în numai un an.
De unde vin banii de salarii
Din cele 65 de consilii locale gălățene, 50 au aprobat noile majorări salariale. Din acest punct de vedere s-a ajuns la un dezechilibru puternic între administrație și mediul economic. Salariul net al primarului Galațiului, Ionuț Pucheanu, se va dubla, de la 6.256 de lei în iunie la 13.050 de lei în luna iulie.
Viceprimarii vor avea și ei salarii mai mari, de la 5.494 lei net în iunie la 11.600 de lei în iulie. Șefii de direcții și servicii vor avea salarii nete între 10.000 şi 11.000 de lei, iar un șef de birou va încasa între 7.000 şi 8.500 de lei lunar. Niciun angajat al Primăriei Galați nu va avea un salariu mai mic de 3.200 de lei net. La Tecuci, primarul Cătălin Hurdubae va avea un salariu net de 11.000 lei lunar.
În această primărie, cele mai mici salarii le vor avea femeile de serviciu, care, în funcție de experiență, vechime și studii, vor încasa lunar între 1.726 lei şi 2.148 lei, adică se ajunge la un salariu de profesor debutant. Un șofer de la Primăria Galați va încasa între 2.700 și 2.900 de lei. Sunt salarii pentru care angajatul unei societăți din mediul economic privat trebuie să realizeze o producție care să-i justifice venitul în profitul firmei. De aici și întrebarea oarecum retorică: de unde vin banii pentru salariile din administrație?
