Horia Patapievici a publicat in urma cu doua saptamani un articol incitant in Adevarul literar si artistic, pornind de la ce inseamna in ziua de azi prostia si reaua credinta, care duc la rastalmacire si, bineinteles, la fals grosolan. Distinsul carturar publicase in 2002, anul Caragiale, un scurt eseu despre inactualitatea lui Eminescu in acel an si mai ales intr-o asemenea perioada cand nu mai tresarim decat la bancuri si a zeflemelei si tot ceea ce este idee majora, raportare la absolut, fior in fata transcendentului sunt tratate tot caragialesc sub eticheta de moft.
Fiindca cu doi in urma, in 2000, cand sarbatoream in ianuarie 150 de ani de la nasterea poetului, il rugasem pe Horia sa raspunda la o ancheta privind importanta lui Eminescu si capacitatea noastra de a-l salva de falsii laudatori si deci stiu exact care este punctul lui de vedere, am fost oripilat sa vad ca sub pana unor publicisti mai mult sau mai putin mediocri ideile lui Horia Patapievici sunt date peste cap, iar el, omul care-l pretuieste enorm pe Eminescu si vede in poet nu doar o miza a spiritului national, ci si a celui universal, a ajuns sa fie aruncat in lada demitizatorilor, laolalta cu toate persoanele care fug de Eminescu ca dracul de tamaie. De necrezut! Din pacate, nu am urmarit fenomenul acesta grav al rastalmacirii si deci riposta vine cu intarziere. Dar indignarea, cred, nu se perimeaza. Mai ales ca din cate am observat falsul lansat pe piata a facut cariera, circula pe internet, a fost imbratisat de multe publicatii, cu alte cuvinte ni s-a zvarit inca un os de ros, adica vechiul curent imund plecat tot de la proasta si reaua lectura a scrisorii lui Patapievici catre Al. Paleologu inclusa in volumul Politice, in urma careia autorul a fost facut cel mai mare dusman al poporului roman, este reactivat.
Daca spui ca Eminescu este inactual acum, aceasta nu inseamna ca-l minimalizezi pe poet, ci deplangi o stare jalnica. Trebuie sa fii orb ca sa nu vezi ca idei altadata la mare pret au ajuns acum bagatelizate. Dar in nebunia unor asa-zisi pazitori ai spiritului – deci extrema cealalta – care fanatizati nu sunt in stare sa nuanteze, te pomenesti ca tu, cel bine intentionat, dar care ca un medic bun ai datoria sa pui corect diagnosticul, esti pus la zid si tratat drept criminal. Asadar, tu care vrei sa vindeci, care, lucid, constati cum s-au degradat lucrurile, devii agent al degradarii. In felul acesta societatea romaneasca si lumea culturala romaneasca nu se vor redresa niciodata. Ba dimpotriva. Spun aceasta fiindca si eu uneori in ce am scris sunt supus rastalmacirilor, deci stiu ce inseamna sa intri pe mana unor gardieni care nu-ti mai rup oasele, dar care iti maculeaza ideile. Decat sa fii aparat asa cum pateste de exemplu Eminescu, mai bine lipsa! Prefer, si poate Horia Patapievici este de acord cu mine, sa am casa vraiste, sa intre profanatorii peste mine si sa ma faca praf. Macar stiu in ce lume traiesc si scap de acuza ca as fi profanator! Raman profanat.
