Dr. Cristian Lascu, cunoscut cercetator geolog, explorator speolog, initiator si multa vreme coordonator al prestigiosului Grup de Explorari Subacvatice si Speologice (GESS), redactor sef al National Geographic Romania, a fost preocupat recent de supervizarea unui documentar vast asupra subiectului. Pentru cititorii ziarului "Romania libera”, el a raspuns catorva intrebari pe tema efectelor asupra mediului din tara noastra.
– Cum ati primit atunci, in 1986, vestea catastrofei?
– Ma aflam in trenul care ma ducea in Busteni. Un tovaras de compartiment spunea ca a auzit la "Europa libera” ca ar fi fost un accident nuclear grav la centrala Cernobal. Mai tarziu am realizat cu cata incompetenta si inconstienta a tratat conducerea de atunci a tarii problema, procedand la fel ca sovieticii care, au incercat sa ascunda gunoiul sub pres. Se stie ca aveau suficiente informatii pentru a sfatui sa nu se expuna, sa-i protejeze mai ales pe copii. La inceput am crezut ca natura nu va mai fi niciodata ceea ce a fost. Imi amintesc cum am vazut pe Valea Obarsiei, sub Varful Omu, o capra neagra cu doi iezi, superbi. Ma gandeam ca acele fiinte, inocente abia venisera pe lume, dar intr-o lume otravita, ca poate vor muri.
Natura, mai adaptabila, mai toleranta
Ulterior mi-am dat seama ca am avut totusi noroc, concentratia nu a fost la noi cu adevarat periculoasa. In plus, natura se dovedeste mai toleranta si mai adaptabila decat banuiam. In zona din jurul Cernobalului, nelocuita acum si unde nu se practica agricultura, s-a constituit chiar un fel de oaza de natura salbatica unde specii rare, cum este calul Prjewalsky sau chiar vreo 100 de lupi si-au gasit refugiul. Pentru ele, omul este mai periculos decat radiatiile.
In Romania, riscul unor urmari grave asupra sanatatii nu este foarte mare
– Care au fost reactiile de atunci?
– Reactiile au fost impartite si, asa cum se intampla deseori, radicalizate. S-au auzit vocile unor Pithyii care exagerau cu mult pericolul, prognozand o epidemie de cancere tiroidiene produse de iodul radioactiv si de leucemii provocate mai ales de izotopul '90 al strontiului, mai ales la copii si adolescentii in crestere. Asta deoarece acest element este in aceeasi grupa cu calciul, iar metabolismul vertebratelor in crestere il fixeaza in oase in locul acestuia. Dar strontiul radioacativ acumulat in vertebre iradiaza maduva spinarii, provocand leucemia.
Dar chiar in primele zile am auzit si vocile unor cercetatori calmi, realisti, care fara a subestima gravitatea accidentului si a efectelor lor in zona foarte contaminata (Ucraina, parte din Belarus si Rusia) au aratat ca in Romania riscul unor consecinte grave asupra sanatatii oamenilor nu este foarte mare. Din fericire, timpul le-a dat dreptate. Concluzia specialistilor, medici si fizicieni, este aceea ca "nu exista o relevanta statistica intre incidenta cazurilor de cancer tiroidian, leucemiilor, malformatiilor congenitale si fondul de izotopi de Cernobal din Romania”.
– Ce estimari ale efectelor asupra mediului s-au facut la acea vreme?
– Din cate cunosc, cel mai bine
s-a miscat Laboratorul de Radioactivitate a Mediului de la Afumati, care a avut si are si in prezent specialisti competenti si responsabili. Ei au realizat rapid o prima harta a raspandirii poluarii radioactive cernobaliene in tara noastra, au facut recomandari, au furnizat date comunitatii stiintifice. Stiu ca din acest motiv au avut probleme, deoarece asemenea informatii pot avea o mare incarcatura politica si mai-marii din guvern au incercat mereu sa cenzureze astfel de informatii. Din pacate, acest lucru s-a intamplat si dupa 1990. Ei au aratat, de pilda, ca produsele agricole din Romania, care incepusera sa fie refuzate de importatori, nu aveau continuturi nocive, legumele, fructele, mierea puteau fi consumate. Ca urmare, cu exceptia unor loturi de berbecuti pentru tari arabe, exporturile de produse agricole romanesti nu au avut mult de suferit.
– Care sunt consecintele asupra ecosistemelor de la noi?
– Din cate stiu nu s-au pus in evidenta efecte vizibile. Explozia de alge rosii (Exuviella) din Marea Neagra in timpul lunilor iulie-august, insotite si de moartea in masa a guvizilor, nu au avut legatura cu Cernobalul. Ele sunt o consecinta a concentratiei ridicate de ingrasaminte agricole.
– In ce masura biotopurile "au inregistrat” acel eveniment?
– Regiunile montane si toate zonele, unde in acele zile au fost mai multe precipitatii, au inca-sat si o doza sporita de izotopi. Fizicianul Florin Baciu care lucreaza la laboratorul de la Afumati a analizat, la solicitarea noastra, in 1990, in cadrul unor proiecte de cercetare ale Institutului de Speologie, analize asupra unor probe de apa si sediment din Izvorul de la Domogled, Baile Herculane. Florin Baciu nu a identificat cesiu si strontiu in probe, deci Izvorul Domogled nu avusese nici un input chimic de la suprafata in ultimii patru ani. Prin aceeasi metoda s-a putut dovedi ulterior ca si Pestera Movile de la Mangalia, in care a supravietuit un ecosistem chemo-autotrof, este tot un fel de capsula a timpului, unde nici dupa sase ani nu ajunsesera izotopii Cernobalului. In schimb, Florin Baciu, cu sprijinul echipei GESS, a prelevat probe de sediment din mai multe lacuri glaciare alpine, in Retezat si Fagaras. S-a constatat ca aceste lacuri actioneaza ca un fel de concentratori de izotopi, malul de pe fundul lor prezentand valori semnificative.
– Care sunt lectiile Cernobalului?
– Epuizarea resurselor energetice conventionale ne obliga sa dezvoltam alternativa nucleara. Fara masuri ferme si eficiente de protectie impotriva unor alte Cernobaluri probabilitatea de accidente creste, ca si riscurile de a se atinge praguri intolerabile.