Intr-un clasament al Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), Romania a ajuns intre primii 30 importatori mondiali. Importurile romanesti nu au reprezentat decat 0,5% din totalul mondial contabilizat de OMC in 2005 si, cu toate acestea, au ocupat locul 27 in lume.
Explicatiile sunt in principal doua. Pe de-o parte, comertul mondial este foarte concentrat: primii patru competitori (SUA, Uniunea Europeana, China, Japonia) detin sensibil peste jumatate, astfel ajungand sa ocupe pozitii ierarhice relativ inalte si tari cu ponderi scazute in total (cum este si cazul Romaniei). Pe de alta parte, exista o explicatie care tine de particularitatile unora dintre statisticile OMC. Din punctul de vedere al OMC, Uniunea Europeana este o entitate si, ca atare, comertul mondial are dimensiuni mai mici (contabilizand numai schimburile comerciale ale Uniunii Europene cu restul lumii si excluzandu-le pe cele intracomunitare care in Uniunea Europeana sunt precumpanitoare), precum si mai putini competitori (prin reducerea la unul singur a marilor exportatori/importatori vest-europeni, ca Germania, Franta, Marea Britanie, Italia etc.). Odata intrata efectiv in Uniunea Europeana, Romania va fi inglobata in aceasta entitate in respectivele statistici ale OMC. Deocamdata, insa, Romania, aflata in afara acestei entitati, a ajuns in statisticile OMC intre primii 30 de importatori din lume, desi in moneda de evaluare a OMC este vorba de numai 40 miliarde dolari la un total de peste 8.000 miliarde dolari la nivel mondial.
Problema este insa alta. Cu toate ca in ce priveste exporturile conditiile in mentionatele statistici ale OMC sunt evident aceleasi ca in cazul importurilor, Romania nu se mai gaseste catusi de putin intre primii 30. Firesc, pentru ca exporturile romanesti nu au reprezentat in 2005 decat vreo 0,34% din cele mondiale, si nu 0,5%, precum importurile.
Pentru adevaratul loc al Romaniei in economia mondiala vorbeste mult mai semnificativ pozitia in exporturile mondiale decat cea in importurile mondiale, chiar daca cea din urma arata ca piata romaneasca nu este una de neglijat, aflandu-se in atentia furnizorilor in cautare de debusee.
Situarea Romaniei printre primii 30 de importatori mondiali nu este un certificat de mandrie tocmai pentru ca nu este dublata de o pozitie cvasisimilara in exporturile mondiale, iar in spate se afla un abominabil dezechilibru comercial, cu atat mai grav cu cat acesta este structural. Problema nu este nici existenta in sine a acestui deficit – intr-un fel un lucru normal pentru o tara care doreste sa se dezvolte si sa recupereze decalaje istorice substantiale – si nici chiar dimensiunile sale fabuloase (despre care cu o anumita bunavointa s-ar putea eventual spune ca vor fi trecatoare), ci faptul ca provine din comportamente si politici antieconomice care fac legea de ani si ani de zile si care se perpetueaza cu inconstienta, lipsa de responsabilitate si cinism.
Mentinerea permanenta – si nu doar in ultimii ani, cand au existat intrari importante de valuta, dar in toata perioada postdecembrista, cand s-a trait intr-o acuta penurie de fonduri – a unui excedent artificial al cererii fata de oferta, prin politici salariale si monetare, prin curs sau prin alte mijloace, a facut din Romania un rai al importatorilor. Cand alte tari ale lumii nu mai stiau cum sa mai sprijine exporturile proprii, prin eludarea reglementarilor internationale care se opun in domeniu, politicile economice din Romania, cu exceptia celor dintr-o scurta perioada (2000-2002), au stimulat importurile si, in mod incredibil, chiar au descurajat exporturile. Nu intamplator, toti imbogatitii tranzitiei sunt importatori, in timp ce exportatorii trag din greu mata de coada. Pentru guvernanti si pentru oamenii de afaceri „descurcareti” – acei „baieti destepti” de care vorbea candva presedintele Basescu – importurile au devenit o adevarata religie.
E drept, o religie de tip primitiv, cu fetisuri si chipuri cioplite, dar in care preotii si baronii ei au toate motivele sa creada, pentru ca le-a adus opulenta. Ca este o opulenta pe seama celor multi, pe cine mai intereseaza?!
