Presedintele Comisiei de Politica Externa a Parlamentului European, Elmar Brok, remarca, intr-un interviu publicat ieri de revista bulgara „Kapital”, diferenta dintre cum au reactionat autoritatile de la Sofia si cele de la Bucuresti la recentele rapoarte de monitorizare redactate de oficialii de la Bruxelles. Speriati de steguletele multe si rosii din dreptul lor, bulgarii s-au otarat spre Vest: „Nu ne umiliti!”, in vreme ce atitudinea romanilor a fost una pragmatica, de tipul „Ce trebuie sa mai facem?”.
Acum, la cate asasinate au loc la Sofia de cativa ani incoace, vecinii de la sud de Dunare puteau sa strige la fel de bine: „Nu ne omorati!”, daca n-ar fi stiut ca nu UE le poarta sambetele, ci mafiotii cu gulere albe ce risca sa devina a doua emblema a tarii. „Niciodata nu am mai vazut o asemenea lipsa de interes in aplicarea legii”, marturisea acelasi Brok. El a adaugat ca s-a plictisit sa explice ca nu are nimic impotriva Bulgariei si ca problema e de multa vreme una si aceeasi: „Nu este vorba sa prindeti doi sau trei criminali. (…) Daca aveti 170 de crime si nici un asasin prins, atunci nu vom vorbi despre eficacitate si criterii de evaluare”.
Amenintati cu clauza – eventualitate despre care nu se stie daca si cat ar afecta Romania – bulgarii s-au gandit sa ia taurul de coarne. Au inceput – cum altfel? – cu o cearta in jurul deschiderii sau nu a dosarelor serviciului secret din perioada comunista (Darjavna Sigurnost).
Desi toata lumea e de acord ca intre fostii agenti secreti, lumea interlopa si criminalitatea galopanta exista o simbioza, presedintele Gheorghi Parvanov, un socialist convins, crede ca „nu are sens ca aceasta dezbatere inutila sa fie redeschisa”. Iar premierul – tot socialist – Serghei Stanisev a sugerat chiar arderea dosarelor. Aceasta, in conditiile in care Bulgaria este singurul stat fost comunist si aspirant la UE care nu a oferit acces la arhivele fostei politii politice.
La inceputul lunii mai, guvernul de la Sofia a anuntat publicarea progresiva a 253.000 de documente, dar dupa expirarea unui termen de 15 ani si cu conditia eliminarii datelor de natura privata. Numai ca alte un milion de dosare sunt pastrate secrete, pentru a nu mai aminti de dosarele a 46% din colaboratori si a 30% din persoanele urmarite, care au fost distruse in ianuarie 1990.
Asa a disparut, intre altele, dosarul disidentului Gheorghi Markov, asasinat in 1978, la Londra, cu o arma misterioasa, supranumita „umbrela bulgareasca”. Iar daca acesteia nu i s-a dat de urma dupa 28 de ani, cat va mai trebui sa treaca pentru descoperirea asasinilor din 2005-2006, cei despre care vorbea domnul Brok?
