Doua minti stralucite, Horia Patapievici si Traian Ungureanu, au stat fata-n fata la emisiunea „Inapoi la argument” si au analizat raporturile dintre Europa si Islam dupa ceea ce s-a numit „razboiul caricaturilor”.
Ideea principala a fost aceasta: avem de-a face cu doua culturi si civilizatii la fel de prestigioase, care se ciocnesc, ceea ce readuce in actualitate numele lui Huntington, ciocnire insa inegala deoarece una din civilizatii (cea europeana sau euroatlanta mai nou) este slaba, iar cea musulmana, tare. In asemenea conditii viitorul nostru este sumbru si, cum ar veni spus, daca nu ne trezim in ceasul al 12-lea, riscam sa disparem. Traian Ungureanu a vorbit despre razboiul din a patra generatie care deschide secolul XXI. Au fost primele doua razboaie mondiale, apoi razboiul Apus-Rasarit, cunoscut sub numele de Razboiul Rece si in sfarsit acum, un razboi de alte dimensiuni si alte repere, care nu mai antreneaza atat ideologii cat culturi si mentalitati diferite. Numele lui Toynbee, cum era de asteptat, a revenit in discutie atat ca istoric, cat si intr-un fel ca profet. Sa nu uitam ca el a gandit sfarsitul sau primejduirea Occidentului prin aparitia celor doua categorii de proletariat, intern si extern, situatie asemanatoare cu ce s-a petrecut cu Imperiul Roman acum 1500 de ani.
Asa stand lucrurile, ne intoarcem la intrebarea banala si revolutionara: ce e de facut? Cioran, inca din anii '50, anticipa ziua cand Parisul va fi cucerit de moschei. Bunaoara, pe drumul de la Hamilton la Toronto, in indepartata Canada, nu vezi biserici, in schimb te socheaza ditamai moschea, care in egala masura stupefiaza si sfideaza.
Fara indoiala, toate acestea pleaca dintr-o ofensiva musulmana care insa in prealabil a identificat lipsa de incredere in noi insine. Increderea, cumva, se inrudeste cu credinta. O cultura si civilizatie rezista prin echipamentul tehnologic, dar numai pana la un punct. In clipa in care resursele intelectuale si afective se sleiesc, atunci toata carcasa protectoare ajunge sa se sfarame. In timpul discutiei a fot amintit un fapt indeobste cunoscut, dar nu mai putin cutremurator. Homer, Platon, Hegel, in opinia actualului trend care face ravagii in mari universitati nord-americane, sunt doar niste barbati albi a caror tiranie trebuie suprimata.
Sincer sa fiu, nu stiu in ce masura reabilitarea filosofiei si literaturii clasice universale ar putea sa ne fie de mare ajutor in conflictul cu musulmanii. Civilizatia europeana apartine conceptelor filosofice si fictiunilor fantastice, dar, mai mult, depinde in mod absolut vital de fundamentul ei crestin, respectiv credinta in Dumnezeul cel intrupat si inviat. Buba, cred, ar trebui cautata aici si nu in tradarea filosofiei. Pierzandu-L pe Hristos, ne pierdem pe noi insine. Daca-l pierdem pe Hegel, il avem pe Nietzsche, daca-l pierdem pe Homer, il avem pe Dante, dar, daca-L pierdem pe Hristos, nu mai avem nimic. Musulmanii s-au batut si se bat pentru Mahomed si nu pentru Avicenna. Nu orizontala culturii ii intereseaza, ci verticala avatarica, intruchipata la ei de Profet, iar la noi cu atat mai mult de Fiul Domnului. Cultura noastra slaba este rezultatul descrestinarii si nu al inculturii filosofice.