Mama isi imbraca baietelul de 10 ani cu mare grija. Dupa ce ii innoada la gat cravata tricolora, il mai mangaie o data pe crestet si, tinandu-l strans de mana, iese din casa. Aceeasi imagine se repeta in zeci de mii de case. Toti ajung pe stadioane, unde au loc serbari de un fast cazon. Copiii par mici robotei actionand sub comanda unui stapan nevazut, dar cu o forta uriasa. Este dimineata zilei de 23 august, zi istorica, pentru ca in anul 1944 Armata Romana a intors armele impotriva Germaniei naziste. Poporul roman, intre ciocanul fascist si jugul comunist, avea sa-si scrie in acea zi istoria pentru urmatoarea jumatate de veac. O tara disperata isi cauta identitatea. A gasit, in cele din urma, mai mult decat a cautat.
Istorie controversata
„Romani, in ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit, in deplina intelegere cu poporul meu, ca nu este decat o singura cale pentru salvarea tarii de la o catastrofa totala: iesirea noastra din alianta cu puterile Axei si imediata incetare a razboiului cu Natiunile Unite”. Asa isi incepea Regele Mihai I al Romaniei proclamatia catre tara, in noaptea de 23 august 1944, la ora 22.12.
Cand vorbesc despre 23 august, prima intrebare care se pune este: „Ce s-ar fi intamplat daca?”… Ce s-ar fi intamplat daca Romania nu ar fi intors armele impotriva aliatilor de pana atunci, armata germana? Pentru a raspunde la intrebare, se impune analiza a ceea s-a intamplat de fapt dupa 23 august. Un partid cu aproximativ 1.000 de simpatizanti, Partidul Comunist, a reusit uluitoarea performanta de a ajunge la putere, in detrimentul partidelor istorice si al viitorului Romaniei. Unele voci sustin ca ascensiunea comunista era insa pregatita din 1942, de catre marile puteri. Daca s-ar fi continuat lupta alaturi de armata nazista, razboiul ar fi fost pierdut oricum, sustin majoritatea istoricilor. Ca si in varianta ipotetica insa, si in viata reala soarta Romaniei nu a fost prea roz. Generalul de flotila aeriana (in rezerva) Gheorghe Constantin, presedintele Asociatiei Veteranilor de Razboi Constanta, a declarat ca, desi intoarcerea armelor soldatilor romani impotriva trupelor germane a scurtat razboiul cu cel putin sase luni, Romania a fost considerata tara invinsa si a fost nevoita sa plateasca considerabile despagubiri de razboi. Cu toate acestea, telul principal a fost atins. Dupa ce la 1940 Dictatul de la Viena a ciopartit la propriu Romania, o data cu incheierea razboiului o mare parte din teritoriile pierdute s-au intors la patria-mama.
Boala grandomaniei
Mii de persoane prinse in defilari nesfarsite, tribune oficiale in care comunisti de seama stateau incremeniti ore in sir, care alegorice cum mai putem vedea acum numai in bastioanele comuniste Coreea de Nord si China Ð toate acestea erau parte a zilei de 23 august. In plus, discursuri ale grandorii, „impliniri marete”, exemple de stahanovism, in buna traditie sovietica impusa de NKVD, predecesorul inuman si de temut al KGB-ului. Din cand in cand, vizitele oficiale ale presedintelui si sotiei, cand pregatirile se triplau si paroxismul atingea cote maxime. Se spune ca elevii de clase primare care intampinau cuplul comunist erau atent selectionati inainte: fara un „pedigree” nepatat nu puteai fi sarutat pe obraz de tiranii comunisti.
Sarbatoare… comunala
O zi fara importanta. 23 august este asociata acum cu o sarbatoare comunista si blamata de necunoscatori. Adevarata insemnatate a acestei zile este cunoscuta de tot mai putini. Batranii, in general veterani de razboi, si cativa oameni trecuti de prima tinerete stiu ca la data de 23 august s-a hotarat printr-o proclamatie soarta neamului romanesc. Cei care au luptat cu arma in mana pentru infaptuirea acestui act spun ca serbarea zilei a fost un lucru normal, desi comunistii au denaturat adevarata origine a proclamatiei. Iarba verde si gratare. Atat stiu ca inseamna ziua de 23 august cei mai tineri. „Stiu ca se organizau parade somptuoase pe stadioane. Istoric vorbind, cred ca este doar o zi pe care comunistii o foloseau pentru a se dezmorti si pentru a arata cat de tari sunt”, spune un proaspat student. Unii mai au, totusi, o idee despre ceea ce s-a intamplat: „Sarbatoream o mare realizare a vechiului regim, ceva cu recuperarea teritoriilor”. Ziua de 23 august a fost uitata chiar si de cei care o sarbatoreau cu mare fast. Locuitorii localitatii constantene 23 August nu mai dau importanta acestui lucru. „Mai mergeam cu familia la un gratar cand ziua cadea la sfarsitul saptamanii. Acum, ne luam cu munca si uitam chiar si ce zi este. Oricum, m-am saturat de stegulete si ore in sir petrecute in picioare in epoca comunista”, a declarat un localnic.
