Dupa doi ani de tentative de relansare a productiei fabrica din Ovidiu a ajuns la fundul sacului. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a aprobat de curand, fara nici o obiectie, cererea actionarilor de instituire a lichidarii judiciare. Initial s-a dorit aplicarea unui program de reoganizare sau de privatizare pe bucati pentru salvarea activelor, insa acestea n-au avut nici un succes din cauza „crizei” de investitori privati care sa cumpere actiuni de la stat. Lovitura sub centura a venit o data cu desfiintarea tuturor facilitatilor acordate investitorilor la preluarea activelor statului. Asa se explica de ce in primul semestru AVAS n-a reusit sa vanda absolut nimic.
Revenind la SC Munca Ovidiu, nu mai raman decat convocarea creditorilor la tribunal, desemnarea judecatorului sindic si declansarea oficiala a procedurii de lichidare judiciara. Din punctul de vedere al falimentului, situatia nu este chiar asa de disperata, in sensul ca fabrica are destule active pe care se vor scoate bani frumosi si deci pana la urma fiecare creditor se va alege cu ceva. Inexplicabil este insa cum s-a ajuns aici. De bine, da rau anul trecut intreprinderea a reusit sa faca ceva productie. Fiind singura unitate de profil ramasa „in viata” din sud-estul tarii, ar fi trebuit ca AVAS sa o scoata printre primele la vanzare. Din pacate, nu s-a intamplat acest lucru, astfel ca in numai un an situatia financiara s-a inrautatit iremediabil. Chiar si asa, Munca Ovidiu are pe stoc produse in valoare de 15 miliarde de lei, marfa ce va incapea in scurt timp pe mana creditorilor. Patrimoniul societatii se ridica la peste 44 miliarde de lei. Adica sediul administrativ, hale, linii de imbuteliere si conservare, plus cateva ferme inactive in judet si un parc bunicel de camioane si utilaje agricole.
Au mai ramas doar paznicii
Theodor Geambasu, directorul general al intreprinderii, a precizat ca la Munca Ovidiu nu mai lucreaza decat 60 de oameni. Dintre acestia mai mult de jumatate sunt paznici ai fabricii si de la sediile fermelor din judet. Altfel spus, unitatea a ramas goala. In vremurile bune aici lucrau cateva sute de oameni si chiar mii atunci cand se recoltau fructele si legumele. Acum doar instalatiile de preparare si imbuteliere a sucurilor naturale si conservelor de legume mai amintesc de nebunia din sezonul recoltarii.
Statul a distrus intreprinderea
Indiferent de cat de performant a fost sau nu managementul conducerii fabricii, principalul vinovat de distrugerea unitatii nu este altcineva decat statul. Mai exact, doua institutii ale sale. Prima „corigenta” a fost Agentia Domeniilor Statului, care a tinut vreo trei ani fabrica in portofoliu fara macar sa organizeze o licitatie. Din cauza datoriilor acumulate intreprinderea a incaput pe mainile Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare, numita in prezent AVAS. Aceasta din urma a reusit sa dea dovada de o prestatie mult mai jalnica decat ADS. Sub aripa AVAS, Munca Ovidiu a ratat vreo patru ordonante privind facilitati la privatizare si in cele din urma a ajuns in faliment. Munca Ovidiu a ramas una dintre putinele firme din economia locala care chiar au sanse reale de redresare. Sau, mai bine zis, a avut, pentru ca in cateva zile va fi instaurata starea de faliment.
