Tigri, lei, ursi si-naripate, in „detentie”
Leii si tigrii stau inghesuiti in trei custi alaturate. Din cauza ca sunt tinute foarte aproape unele de altele, felinele refuza sa se imperecheze.
Ceva mai departe este cusca a doi jaguari. Si acestia se chinuiesc in doar vreo sase metri patrati. In cusca lor este un mic trunchi de copac, in care felinele se catara pe rand, parca dornice de habitalul lor. In „sectorul” vulpi, doua exemplare din specia polara iti starnesc mila. Jigarite, chelite din cauza vreunei eczeme, nici nu se uita la bucatile de carne ce zac pe jos, aruncate de ingrijtori. Se apropie insa de gard si privesc lung la fiecare vizitator care se opreste acolo.
Inexplicabila este prezenta a trei… caini expusi in custi: un Ciobanesc german, un Collie si un Saint Bernard. Dar mai ciudata a fost ideea celui care a inchis Ciobanescul german in cusca cu o lupoaica. Pana acum, din acea combinatie nu a rezultat nici un „lup german”. Viata grea au si doua acvile. „Colivia” in care se afla acestea este acoperita cu o „zdreanta” de tinichea, roasa de rugina pe toate partile. Cand ploua, cele doua pasari se baga instinctiv sub „acoperis”, insa prin acesta curge apa ca prin ciur. Cu penele ude fleasca, acvilele vantura din aripi pentru a scutura apa, dar in zadar, pentru ca pe ele ploua continuu. Doua vietati care ar trebui sa-ti incante ochiul si sa-ti starneasca admiratia, iti provoaca acelasi resentiment fata de cei ce le chinuiesc la un loc cu toate vietuitoarele din parcul Romanescu.
In cele mai grele conditii traiesc ursii. Doi sunt intr-o cusca „tip”, in perimetrul gradinii zoologice, iar ceilalti doi, intr-o groapa rotunda, adanca de sase sau sapte metri. Acolo, cele doua exemplare – dintre care unul (femela) a murit miercuri – erau condamnate sa nu vada decat cerul si vizitatorii. Fie vara, fie iarna, cei doi ursi se invarteau de ani de zile pe acelasi ciment mizerabil, in care urinau, iar materiile fecale sunt intr-un proces continuu de fermentare. Din aceasta cauza femela s-a ales cu rani pe talpile labelor, care s-au infectat. De cateva zile nefericitul animal nu mai putea sa-si miste picioarele posterioare, pe care doar le tara dupa ea. Asta din cauza infectiei care avansase, solutia gasita de administratia Parcului Romanescu fiind… eutanasierea ursoaicei. Administratia a decis sa transeze animalul mort pentru a-l da… celorlalte animale sa-l manance.
„Arca” lui Badescu
De cate ori au ocazia, sefii parcului craiovean se lauda cu noile „achizitii”. Seful cel mare, Ilie Badescu, cunoaste intreaga problema, insa nu face nimic pentru rezolvarea ei. Cu ceva timp in urma, a fost intrebat daca va mari custile leilor si daca se va gandi sa reconsidere modul in care acestea sunt organizate. A spus atunci ca va incerca sa faca acest lucru, dar ca totul depinde si de buget. Totul a ramas insa vorba. De exemplu, in custile nutriilor, in care apa este la fel de murdara ca aceea din groapa ursilor, este inchis un pescarus. Intre nutrii si pasarea adusa probabil de pe litoral, este un permanent razboi. Pescarusul se repede la fiecare nutrie care iese din apa in cusca sa. Practic acolo vizitatorii nu au ce admira decat violenta dintre cele doua specii. In schimb, intr-un tarc sunt gaini de rasa, iar in altul porci mici din specia vietnameza. Si gainile si porcii se inmultesc continuu, insa numarul exemplarelor din fiecare locatie nu se modifica. Daca in parcul Romanescu ar pica o echipa de la protectia animalelor nu se stie cate necuvantatoare ar mai ramane acolo. In primul rand, felinele, ursii si acvilele cu siguranta ca, macar provizoriu, si-ar schimba „domiciliile”. Oricine viziteaza acea gradina zoologica, gandita si realizata cu zeci de ani in urma, isi da seama ca administratia acesteia, aceeasi de peste 15 ani in frunte cu Ilie Badescu, nu mai are nimic in comun cu normele internationale actuale de protectie a animalelor.
