Membrii Federatiei Sindicatelor din Radiocomunicatii isi acuza liderul ca nu s-a dedicat apararii intereselor sindicalistilor, ci a folosit pozitia sa pentru bunastarea proprie si a familiei. Respectivul lider neaga acuzele. Din starea de fapt, insa, traiul bun al liderului este evident.
Lupta sindicaIistilor din FSR a fost o data pentru a-si apara drepturile si a doua oara pentru a scapa de liderul de sindicat, Constantin Popescu. Acesta s-a cramponat de functie, desi de doi ani trebuia sa iasa la pensie, sustin subordonatii din organizatia sindicala. Pentru ca functia ii oferea putere. Membrii sindicatului sperau ca, in cazul privatizarii Societatii Nationale de Radiocomunicatii, traiul lor ar deveni mai bun. Constantin Popescu s-ar fi opus, prin mijloace sindicale, pentru a nu-si pierde privilegiile.
Liderul Popescu a lucrat la statia SNR de la Cheia, in conditii cu totul deosebite fata de cei care muncesc la alte statii. Anume, ca sef de departament, a avut un salariu de 50 de milioane pe luna. Si-a adus si sotia la Cheia, dar tot pe un post la respectiva institutie Ð radioelectronist. De fapt, intreaga familie a lucrat si lucreaza la SNR: Constantin Popescu – sef de departament, sotia Elena Popescu – radioelectronist, fiica Daniela Popescu – economist, fiul Cristian Popescu – sef de birou la departamentul NOC al SNR.
Constantin Popescu si-a facut si o vila la Cheia. Lucru normal, la care ravneste orice om. Numai ca sindicalistii il acuza ca ar fi lucrat casa cu mana de lucru gratuita, folosind diferiti angajati de la statie sau de la firma de paza Global Sind.
Cel mai grav lucru este insa functia pe care o detine Constantin Popescu in cadrul firmei de paza Global Sind SRL. Este presedintele Consiliului de Administratie al firmei. O situatie obisnuita de firma-capusa. Global Sind asigura paza pentru Societatea Nationala de Radiocomunicatii, firma de stat. Tarifele sunt piperate si se duc, automat, in buzunarul liderului sindical. De intreaga afacere nu sunt straine, desigur, persoane din conducerea SNR care au acceptat angajarea firmei de paza si preturile cerute. De fapt, de aici a pornit nemultumirea sindicalistilor Ð liderul lor sindical este mai apropiat de conducerea intreprinderii decat de cei pe care ii reprezinta. Membrii sindicatului au facut presiuni pentru ca Popescu, odata pensionat la 1 septembrie 2005, sa paraseasca functia de lider sindical, conform Legii 54/2003. De celelalte afaceri, sustin sindicalistii, „altii trebuie sa se sesiseze”.
L-am contactat pe Constantin Popescu pentru a afla punctul sau de vedere. Despre actualul statut vizavi de sindicat, Constantin Popescu a declarat: „De la 1 septembrie sunt pensionar si, firesc, nu mai sunt lider sindical”. Dar nu a vrut sa precizeze daca a demisionat, doar a raspuns, evaziv, ca nu-l mai intereseaza si ca, probabil, este un nou lider sindical, interimar, pe la Bucuresti. In ceea ce piveste vila, a spus, scurt, ca „eu, la casa asta, lucrez de 10 ani”. Cat despre functia de presedinte al Global Sind a declarat ca lucrurile stau intr-adevar asa si ca, si acum, la pensie, se afla la presedintia Consiliului de Administratie al firmei. „Este o poveste urata cu acuzatiile. Tarifele sunt unele obisnuite”. Comparativ cu piata din ultimii ani, tarifele percepute de Global Sind nu sunt unele obisnuite. Cel mai mult insa il interesa pe Constantin Popescu cu cine din sindicat am vorbit si s-a oferit sa ne puna in legatura cu avocata sa.
Cat despre membrii familiei, angajati toti la SNR, Constantin Popescu a afirmat ca „mai sunt colegi de-ai mei care si-au angajat copiii sau sotiile la intreprindere. Nu este un caz singular”. Singulare insa sunt la noi cazurile liderilor sindicali pe care nu interesele angajatilor ii framanta, ci cladirea unui imperiu personal. Nu mai departe, liderul de ieri al soferilor, puternicul Miron Mitrea de astazi.
