Exemplul numarul 1: Acum vreo cinci ani, Europa a fost traversata de un frison coborat pe pantele Alpilor Austrieci. Seful popularilor de la Viena, Wolfgang Schussel, a spart tabœ-ul sistemului politic postbelic numit Proporz prin care puterea se distribuia intre populari si social-democrati si s-a aliat cu Partidul Libertatii, condus de extremistul de dreapta Jorg Haider. In vreo 20 de ani de cariera politica, Haider a facut vreo cinci declaratii care il incriminau ca antisemit si a participat la o ceremonie a veteranilor Waffen SS. Imediat, liderii europeni au deplans incidentul si au intrerupt orice legaturi cu guvernul de la Viena, creand ceea ce s-a numit un „cordon sanitar” in jurul Austriei, care nu a fost ridicat decat dupa retragerea lui Haider.
Exemplul numarul 2: Este cunoscut de-acum scandalul inchisorilor secrete ale CIA. Washington Post a dezvaluit ca CIA conduce o retea de inchisori secrete pe trei continente, inclusiv in Europa de Est. Organizatia pentru apararea drepturilor omului, Human Rights Watch, a prins informatia din zbor si a nominalizat – acum stim – fara probe Romania si Polonia. Imediat, in Europa s-a pornit furtuna. Consiliul Europei a declansat o ancheta. Cele doua tari au fost amenintate cu sanctiuni serioase, Romania vazandu-si periclitata chiar aderarea la UE in 2007. Si acum, sa comparam: In luna octombrie, presedintele Iranului, Mahmud Ahmadinejad, a declarat ca Israelul ar trebui sters de pe harta. Reactiile oficialilor europeni s-au rezumat la declaratii de condamnare si atat. Nici un fel de retragere de ambasadori, de intrerupere a relatiilor diplomatice etc.
Saptamana trecuta, acelasi Ahmadinejad a recidivat, calificand Holocaustul drept „un mit” asezat de Occident deasupra lui Dumnezeu si le-a sugerat sa mute Israelul in Germania, Austria, Canada sau Alaska. Din nou, nici o reactie concreta din partea liderilor europeni. Tot saptamana trecuta, Human Rights Watch a publicat un raport in care solicita declansarea unor anchete asupra ministrului iranian al serviciilor secrete, Gholamhossein Mohaseni, si ministrului de interne, Mostafa Pourmohammadi, care, in perioada 1987-1999 „s-au angajat sistematic in uciderea extrajudiciara (a se citi „asasinarea”, n.n.) a personalitatilor de opozitie, activistilor politici si intelectualilor”. A auzit cineva vreo reactie?
In schimb, ieri s-au reluat la Viena negocierile dintre Iran, pe de o parte, si UE-3 (Franta, Marea Britanie si Germania) pe de alta, pe marginea dosarului nuclear iranian. Teheranul s-a prezentat la discutii de pe pozitii de forta, declarand ca doreste sa i se recunoasca dreptul de a imbogati uraniu pe propriul teritoriu. Scurt.
Duminica trecuta, Ahmadinejad a tinut un discurs in care a afirmat ca Republica islamica s-a consacrat ca „lider al lumii musulmane in iminenta ciocnire a civilizatiilor”. Dupa Ahmadinejad, Teheranul ar fi castigat deja prima runda in fata „arogantelor puteri cruciato-sioniste” cand a fortat trio-ul european „sa se intoarca cu coada intre picioare” la negocieri. Justitia internationala este un mit atata vreme cat santajul nuclear functioneaza.
