Cele doua arestari de la Prahova arata pana unde se intindea si cum functiona, sub PSD, „mafia de stat”. Coruptie pana in maduva sistemului. Seful si adjunctul filialei SRI sunt acuzati ca furau cu cisterna din rafinarie. In retea erau implicati, se pare, procurori, politisti si varfuri de la Bucuresti. Timp de aproape zece ani, in loc sa lucreze in slujba tarii, institutii ale statului functionau ca masini de produs bani negri. Cu ei s-au ridicat vile si averi fabuloase. Nu stiau, oare, sefii de la Bucuresti de jaful din Prahova sau de aiurea? Nu erau, oare, informate conducerea SRI si Cotroceniul? Ba da, stiau. Insa o parte din bani ajungeau, dupa toate indiciile, la Bucuresti. Unde si cum, numai mafiotii, procurorii si cativa demnitari ai fostului regim stiu. Cu unii am stat de vorba zilele trecute. Toti aratau cu degetul in sus, intr-o directie imprecisa, dar usor de banuit.
Mecanismul de la Prahova, cu institutii de stat transformate in aspirator de bani, era duplicat in fiecare judet bogat in resurse. Dosarul Romsilva, Mazare sau CFR sunt alte indicii ale raptului de partid si stat practicat la scara nationala inainte de 2004. Si iarasi e de presupus ca o parte din bani ajungeau la Bucuresti.
Exercitiu de imaginatie: cum ar fi aratat Romania in 2005 cu Guvern PSD si cu Nastase presedinte? Cu baronii Mischie, Oprisan, Mazare, Nitulescu, Contac si Savu lipiti ca magnetii de gardul Cotrocenilor. Cu aroganta lui Nastase vitaminizata cu puterea suprema, calare peste Serviciile Secrete, dirijat din umbra de Silinescu, Priboi, Petrache, Bitner… Cu inofensivul Geoana scos la fereastra unui guvern invaluit pe flancuri de caracatita de la Bacau (Hrebenciuc, Iacobov si Sechelariu), de fanariotii de Bucuresti (Dan Ioan Popescu, Marian Vanghelie), de pasalacul de Constanta (Miron Mitrea si Radu Mazare), de boierii ardeleni Rus si Dancu. Cu Iliescu si Talpes recuperati pe la Cotroceni sau Guvern, la pachet cu Tender si Hayssam.
Am fi intrat probabil in UE si cu ei, tot in 2007. Am fi ajuns, cu pasi repezi, avanpostul coruptiei, un fel de Transnistrie mai mare a Europei. Am fi devenit un spatiu ideal de incheiat afaceri tip EADS si Bechtel, de incasat tain-uri transnationale si poligon de incercare pentru modele democratice sud-americane. Au fost la un pas sa confiste o tara si sa-i amaneteze viitorul in conturi personale. Iar Bush si-ar fi instalat probabil bazele americane la Babadag si Cincu, platind taxa de protectie baronilor locali.
Mare maestru al iluzionismului democratic, PSD ar fi mimat jocul european. In realitate, ar fi insurubat modelul post-comunist in inima Europei: tara marilor clanuri social-democrate si a micilor invarteli de partid; patria miliardarilor de stat si a capitalistilor vlaguiti de spaga; lumea propagandei si a mistificarii, a oportunistilor si a obedientei ca mod de viata; raiul baronatelor si grupurilor de interese; iadul presei tarandu-se „libera” in patru labe.
Exagerare? Recapitulati 2000-2004. Unii se fac ca au uitat. Altii chiar regreta, pentru ca asa au trait o viata intreaga. Cand va intrebati ce mare scofala s-a petrecut in anul de dupa alegeri, ganditi-va simplu. Ce s-ar fi intamplat daca…
Si totusi ce s-a schimbat? Alt subiect, alta poveste.
