Dupa o intrerupere de un sfert de secol, Irakul si Siria au restabilit relatiile diplomatice. Un eveniment istoric, s-ar putea spune, cu conditia ca Irakul sa nu se faca bucati dupa atatea atentate teroriste si maceluri etnico-religioase. Imediat dupa semnarea la Bagdad a acordului de reluare a legaturilor bilaterale, ministrul sirian de Externe, Walid Mouallem, a condamnat „terorismul impotriva poporului si institutiilor irakiene”. Omologul sau irakian, Hoshyar Zebari, a adaugat ca intre cele doua tari vor fi puse bazele unei „cooperari in materie de securitate”.
Relatiile diplomatice intre cele doua tari s-au deteriorat in 1980, la inceputul razboiului de opt ani dintre Iran si Irak, in care Siria s-a situat de partea Teheranului. Ruptura a intervenit in 1982, cand Damascul a acuzat Bagdadul de incitare la revolte in Siria. Desi ambele tari erau conduse de Partidul Baas, raporturile bilaterale au ramas tensionate pana la prabusirea regimului lui Saddam Hussein, cu exceptia unei perioade de relaxare la finele anilor '90. Acum, dupa cum spunea seful diplomatiei de la Bagdad, „drapelul irakian va flutura in Siria, iar cel sirian va fi inaltat in Irak”. Analistii din lumea araba s-au grabit sa salute un succes diplomatic de proportii al Siriei. In schimb, reactia americanilor a fost prudenta. „Siria trebuie sa demonstreze ca e hotarata sa ajute la crearea unui Irak care sa se poata guverna si apara. Iar un prim lucru pe care-l poate face Damascul este sa securizeze frontiera cu Irakul, astfel incat sa inceteze patrunderea combatantilor straini in aceasta tara”, a declarat un purtator de cuvant al Casei Albe.
Dupa victoria democratilor in Congres, noi tendinte isi fac loc in politica americana fata de Irak si vecinii sai. Expertii Pentagonului analizeaza trei optiuni pentru trupele din Irak: „Go Big” (cresterea numarului de militari pe termen scurt), „Go Long” (scaderea numarului, dar o prezenta mai indelungata in Irak) si „Go Home” (retragerea). Senatorul democrat Joseph Biden, care va conduce Comisia pentru Afaceri Externe, a cerut organizarea de discutii pentru semnarea unui „acord de neagresiune” intre Siria si Iran, pe de-o parte, si Irak. O idee agreata si de Henry Kissinger, un influent consilier al presedintelui George W. Bush si fost secretar de stat al SUA. Tot pentru o apropiere Damasc-Teheran-Bagdad, dar pe alte baze, militeaza si presedintele iranian, Mahmud Ahmadinejad, care asteapta in week-end vizita omologului sau irakian, Jalal Talabani. Circula zvonuri insistente ca la Teheran va sosi tot atunci si presedintele sirian, Bashar Al-Assad. Intentiile liderului iranian, care afirma ieri ca „lumea se ahmadinejeaza cu repeziciune”, nu pot lasa indiferenta administratia americana.
