La început a fost… Kio: o maimuţică bolnavă, lăsată de directorul unui circ în grija unui prieten al său care, ca din întâmplare, avea un fiu de vârstă şcolară… Era în 1967, în Luminiţa. În acelaşi an, dar în paginile revistei Arici Pogonici, apărea şi răţoiul Mac, tot ca tovarăş de joacă al unui băieţel.
În 1970 este publicat albumul „Aventurile lui Mac”. Răţoiul Mac şi piticul Pic, călători prin Ţara Poveştilor, Ţara desenată de Mac, Ţara Pitilungilor, Ţara Mâncăcioşilor, Ţara de Apă şi Ţara Verde, trec prin cele mai năstruşnice şi incredibile peripeţii, culminând cu eliberarea lui Moş Gerilă din captivitatea Zmeului Verde care, insomniac, îl răpise pe Moş ca să-i spună poveşti. În Ţara Verde ei îşi fac noi prieteni: maimuţa Cocofifi şi elefantul Tobi.
În 1973 apare albumul „Zâmbiţi, vă rog!“. Mac şi prietenii săi, Cocofifi, Pic, Tobi, pisicul Tărzanel, căţelul Romeo şi şoricelul Kiţ, doresc să se facă „boxeri“. Nimic mai simplu: vor studia cărţi de specialitate („Boxul şi Macaroana Spicul“, „Boxul şi Ciocolata Puterea ursului“ etc.), vor urma o dietă alimentară corespunzătoare (boxuleţi cu nuci, boxerolă cu cacao, bere Boxy-Boxy, boxon cu cartofi prăjiţi), exerciţii în aer liber (zilnic trebuiau sorbite „100 de ceşti de aer şi soare“) şi, eventual, câteva lecţii cu pugilistul Dum-Dum. Final: „Şi… în materie de enervare, Mac şi prietenii săi sunt doctori. Dacă îşi taie nasturii de la paltoane sau îşi ascund câte un pantof, dacă îşi trimit scrisori cu praf de strănutat, asta o fac doar din spirit sportiv, se enervo-antrenează. Aşa se încheie povestea despre cum au vrut şi n-au putut să se facă boxeri Mac şi prietenii săi. Pa!“.
Editat în 1974, albumul „Bilete pe adresa prietenilor mei“ cuprinde mai multe povestiri de câte două-trei pagini, precum urmează:
– în „Ferma Coco-Mac“, Mac şi Cocofifi silesc vaca să facă ouă, dar ea le dă lapte, pentru că ştie că le place ciocolata cu lapte;
– „Campioni“. Cocofifi: „Măcuşor, frica este un sport, cu campioni?“;
– „Vouă vă intră cartea în cap?“ în care aflam de la eroii noştri noi metode de… învăţat;
– „Mac scamator“, sau, cel puţin, încearcă;
– „Linişte“. Mac e astenic;
– „Ştiinţa cere sacrificii“. „Toţi oamenii de ştiinţă au suferit! Să ne gândim numai la Galileo Galilei“ se consolează Mac, după o nouă catastrofă didactică;
– „Potcoava“. Pe cine să potcovim în ferma Coco-Mac?;
– „De ce a leşinat Mac?“ Pentru că a văzut cum a „lucrat“ Cocofifi, în absenţa sa, la fermă;
– „Furniciada“ (în patru cânturi). Vrăjitorul cu bagheta magică: „Ia să-i facem mici, mici, pe caraghioşii ăştia“ şi celebrul duo Mac – Cocofifi ajunge în Ţara furnicilor;
– „Firul roşu“ înconjoară globul, înfrăţindu-i pe copiii din toate ţările.
Apărut în 1978, albumul „Hai în Lună“ alternează, ca şi precedentul, povestiri ale Luciei Olteanu cu benzi desenate de Livia Rusz:
– „Mac şi Cocofifi pleacă în Lună“, pe care vor s-o transforme într-o grădină de flori;
– „Suntem silitori“. Mac experimentează, pe pielea lui Cocofifi, diverse metode de
învăţat;
– „Broasca ţestoasă“. „…aritmetica e un chin!“;
– „Problema e de vină“. O nouă lecţie de aritmetică, folosind însă ca material didactic… ouăle;
– „Puiul de elefant“. Puţină relaxare după atâta aritmetică;
– „Călători în timp“. Mac şi Cocofifi, căutând cu disperare un mijloc de a trăi uşor, fără să înveţe, îl roagă pe profesorul Zborîntimp să-i catapulteze în alte epoci. Pe rând, în epoca dinozaurilor, a faraonului dar şi în anul 5102, ei se conving că „fără muncă şi învăţătură nu se poate trăi nicăieri şi niciodată“;
– Aşa că se hotărăsc să devină „Tari la aritmetică“ („Dacă la un robinet în timp de 1 minut se umple o sticlă cu apă, câte sticle se umplu în 5 minute?“) mâncând „Covrigi cu susan“, „ca să le crească mintea“.
În opinia noastră, această serie este cea mai frumoasă dintre toate câte s-au realizat în banda desenată românească până astăzi. Mac şi Cocofifi sunt un fel de Stan şi Bran la vârsta copilăriei: vor să înveţe, însă inventând cele mai năstruşnice şi mai imposibile metode de a învăţa; vor să muncească, însă niciodată o treabă nu le iese ca lumea. De fapt, ei ştiu doar să se distreze (şi mai ales să ne distreze!). Autoarele îşi tratează personajele cu multă duioşie, cu simpatie, însă nu uită să ne amintească din când în când că noi, copiii, nu trebuie să le urmăm exemplul.
Vă mulţumim, Livia Rusz şi Lucia Olteanu!
Bibliografie
Seria „Aventurile lui Mac“, desenată de Livia Rusz, după scenarii de Lucia Olteanu a apărut lunar, vreme de 10 ani, între 1966 și 1976, în revista pentru copii Arici Pogonici. Ulterior, o parte dintre episoade au fost rescrise şi redesenate pentru a fi tipărite sub formă de albume: cele patru enumerate mai sus, publicate de editura Ion Creangă. Tipărite în tiraje de zeci de mii de exemplare, ele s-au bucurat de un succes incredibil în epocă, fiind premiate, reeditate şi traduse în limbi străine.
Astfel, albumul „Aventurile lui Mac“ a fost premiat la concursul „Cele mai frumoase cărţi ale anului 1970“ şi reeditat în 1971. Anul următor a fost tradus şi în limbile maghiară („Macvirag Kalandjai“) şi germană („Macks abenteur“).
În 1975 albumul „Zâmbiţi, vă rog!“ este tradus în limba maghiară: „Tessék Mosolyogni“.
Anii următori albumul „Bilete pe adresa prietenilor mei“ va fi tradus în mai multe limbi: engleză – „The Adventures of Quacky and his friends“ (1977), rusă – „Pismo no adresai moi druzei“ (1979), maghiară – Mackvirag: leg-ujabb kalandjai (1980) şi spaniolă – „Cartas para mis amigos“ (1987). El va fi reeditat ‒ în româneşte ‒ în 1997.
În anul 2012 a fost tradus în limba maghiară, de către o editură din Budapesta, în colaborare cu Clubul Maghiar de Benzi Desenate (condus de Kiss Ferenc) şi ultimul dintre cele 4 albume cu aventurile lui Mac, „Gyerunk a Holdra“ („Hai în Lună“).
