Afacerea falsilor stramutati a inceput in 1999, iar in 2003 au fost primele procese, dar si astazi inca mai sunt depistate persoane care au obtinut si se bucura de avantajele acestui statut, cumparat contra unor comisioane. Desi la nivel de individ avantajele statutului nu par a produce cine stie ce gaura in buget, prejudiciul total depaseste 500 miliarde de lei vechi, pentru un numar de peste 6000 de falsi stramutati. La nivel de individ, beneficiile obtinerii statutului de stramutat sunt substantiale: scutiri de la plata taxelor si impozitelor, asistenta medicala si medicamente gratuite, pensie marita, facilitati la transport si inca multe alte avantaje.
Actorii principali
Fostul plutonier major Florica Iordache, cel care a pus la punct afacerea falsificarii pe banda rulanta, a fost condamnat intre 3 si 4 ani pentru luare de mita, falsificarea instrumentelor oficiale, fals intelectual si la 6 ani pentru complicitate la inselaciune. A primit pedeapsa cea mai mare – 6 ani inchisoare si 2 ani interzicerea unor drepturi. A fost eliberat conditionat de curand, pentru buna purtare.
Gheorghe Loghin, fost angajat la Directia Generala de Munca si Protectie Sociala a Municipiului Bucuresti, a fost condamnat intre 3 si 4 ani pentru luare de mita, fals intelectual, uz de fals si la 6 ani pentru complicitate la inselaciune. I s-a dat, la fel, pedeapsa cea mai mare – 6 ani inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor. Se afla in puscarie.
Ambii au fost judecati dupa rechizitoriul Parchetului National Anticoruptie nr. 43/P/2003 din 13 iunie 2003.
Multiple drepturi pentru fostii stramutati
Decretul-lege 118/1990 a venit sa compenseze persoanele care au fost persecutate politic pe vremea comunistilor. Printre alte motive de persecutie a fost stabilit si cel al stramutarii unor persoane in alte localitati. Fostilor stramutati li se stabilisera anumite drepturi compensatorii: vechimea in munca le-a fost recalculata. Primesc o indemnizatie speciala. Sunt scutiti de la plata taxelor si impozitelor locale si de la impozitele pe salariu. Primesc medicamente si asistenta medicala gratuita. Au transportul urban gratuit. Beneficiaza de 6 calatorii dus-intors gratuite pe an pe calea ferata la clasa I. Au 6 calatorii gratuite pe an cu mijloace auto si fluviale intre domiciliul lor si capitala de judet. Au un bilet gratuit pe an pentru tratament intr-o statiune balneara. Au scutire la taxa abonamentelor radio-tv. Au prioritate la instalarea telefonului. Au prioritate pentru obti nerea unei locuinte din fondul locativ de stat. Si, in sfarsit, beneficiaza de credite preferentiale de la CEC.
O perioada, de stabilirea statutului de stramutat pentru o persoana s-au ocupat anumite comisii desemnate. De la 31 iulie 1997, cererile de acest fel trebuiau depuse la Directia Generala de Munca si Protectie Sociala (DGMPS). Data limita pentru depunerea cererilor fusese stabilita pentru 15 martie 2000.
Ca sa fie recunoscuta drept stramutata, persoana trebuia sa aduca o adeverinta de la Ministerul Justitiei – Directia Instantelor Militare. In aceasta adeverinta se fixa perioada de stramutare. Pe baza adeverintei, DGMPS emitea o decizie in care se admitea statutul de persoana stramutata, perioada si dreptul de a beneficia de avantajele stabilite lege.
Plutonierul Florica Iordache descopera o mina de aur
Fostul plutonier major Florica Iordache era ajutor la Biroul Arhiva (de la Cernica), anexa a Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti si subordonat Directiei Instantelor Militare din cadrul Ministerului Justitiei. De aici se eliberau – in urma documentarii in Arhiva – adeverintele de persoane stramutate.
Iordache a demarat afacerea in ianuarie 1999 si a derulat-o pana in 2000. La 15 iunie 2000, cand afacerea transpirase, Iordache a fost trecut in rezerva la cerere. La inceput, plutonierul major cerea intre 30.000 si 100.000 de lei pentru fiecare an de stramutare dintr-o adeverinta falsa. Mai tarziu a pus o taxa globala – intre 300.000 si 1.200.000 de lei pentru o adeverinta falsa. A avut peste 6000 de clienti. Modul de lucru era bine pus la punct. Venea persoana interesata si ii lasa datele. Florica Iordache concepea si dactilografia o adeverinta. Insera pe adeverinta un numar de inregistrare, perioada de stramutare, localitatea in care fusese stramutata, motivele stramutarii, data ridicarii restrictiei. Singurele date reale erau numele si prenumele, data de nastere si starea civila a solicitantului. Plutonierul aplica o stampila cu inscriptionarile: „Romania. Ministerul Justitiei, Directia Instantelor Militare, Biroul Arhiva”. Inainte de aplicare insa lipea o banda foarte subtire de scotch pe inscriptionarea „Birou Arhiva”, care ar fi dat in vileag falsul. Semna adeverinta in locul directorului institutiei. Pozitiona cu mare grija semnatura, pentru ca o parte a acesteia sa acopere zona de pe stampila mascata cu scotch. Adeverinta era facuta intr-un singur exemplar. O trimitea solicitantului sau intermediarului.
Juristul Gheorghe Loghin intareste afacerea
Gheorghe Loghin a absolvit Facultatea de Drept. S-a incadrat la DGMPSMB ca sef de birou control al legislatiei muncii. La 16 aprilie 1998, a fost numit si membru al Comisiei pentru drepturile persoanelor persecutate de regimul comunist.
Se presupune ca fluxul de adeverinte pentru stramutati i-a dat de gandit. Oricum, a intrat in legatura cu Florica Iordache. Stia ca adeverintele de stramutat venite de la Directia Instantelor Militare erau false. Colabora cu Florica – ii trimitea clienti sau primea clienti de la Florica. Se apuca apoi sa intocmeasca decizii la Directia de Protectie Sociala, bazate pe adeverinte false de stramutat. Le prezenta conducerii institutiei pentru semnare si stampilare. Cateodata, daca era in criza de timp, xerocopia semnatura directorului, peste care aplica stampila. Afacerea se derula la scara mare.
Procesele continua inca
Intr-o perioada relativ scurta au fost date peste 6000 de adeverinte false. S-a stabilit ca pagubele suferite de diferitele institutii la care actionau avantajele persoanei stramutate – Casa de Pensii, Metrorex, SNCFR etc. – se ridica la peste 500 miliarde de lei vechi. Si, inca, suma este neactualizata.
Cu Iordache si Loghin s-a rezolvat repede – au fost judecati, condamnati, li s-a pus sechestru pe avere, in vederea recuperarii pagubelor. Mult mai greu a fost si este cu celelalte persoane – beneficiarii adeverintelor false. Politia de atatia ani face cercetari asidue pentru a depista falsii stramutati. Cand se strange un lot mai mare, este trimis in judecata. Actualmente, si la Tribunalul Militar Teritorial, si la Curtea Militara de Apel au loc astfel de procese. Persoanele care au dat mita pentru a obtine foloase, in cea mai mare parte, au primit amenzi administrative.
In general, spre deosebire de alte cazuri, pagubele pot fi recuperate. O parte din cei care au cumparat adeverintele false nu au putut sa beneficieze de avantajele decretului-lege. Altii care au fost descoperiti au returnat sumele obtinute. Si, in sfarsit, unora li s-a pus o rata pe pensie, pana la recuperarea prejudiciului.
Cazul este spectaculos in masura in care demonstreaza cat de diversificata este paleta de fraude in Romania.
