Militia si USLA au torturat manifestantii

Sute de manifestanti retinuti in perioada 16-22 decembrie 1989 au fost torturati bestial, inainte de a fi incarcerati, de cadre si militari in termen de la Militie si Unitatea Speciala de Lupta Antiterorista. Langa zonele unde se desfasurau manifestatiile din Timisoara si Bucuresti, fortele de ordine organizasera „puncte de colectare pentru turbulenti”. La anumite intervale de timp, cadre in civil de la Militie si Securitate retineau manifestanti pe care ii duceau spre „punctele de colectare”, li se aplica o „corectie”, erau urcati in dube si dusi la sectii de militie, Securitate sau inchisoare. In Bucuresti, dupa ora 16, astfel de puncte de triere si colectare au existat in fata Hotelului Negoiu, iar altul in spatiul aflat in fata fostului Minister al Comertului Exterior (statia de troleibuze Piata Universitatii). Majoritatea retinutilor din Piata Universitatii au fost dusi, la final, la Inchisoarea Jilava, de unde au fost eliberati la data de 22 decembrie 1989, in intervalul orar 13-16.

Desi prezenta trupelor USLA (UM 0620) a fost justificata de autoritati ca o masura de prevenire a unor eventuale incidente la ambasadele din zona, majoritatea celor care au fost arestati in Bucuresti sustin ca militarii in termen si cadrele acestei unitati au actionat extrem de violent, au produs nenumarate victime si au sechestrat persoane. USLA facea parte din structura Departamentului Securitatii Statului.
Majoritatea celor retinuti ilegal la revolutie au si calitatea de raniti, multi dintre acestia ramanand cu infirmitati ca urmare a tratamentelor la care au fost supusi.

Retinuti ilegal

In timp ce asociatiile de revolutionari sustin ca numarul celor retinuti ilegal la revolutie este de 1.500-2.000, evidentele Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor mentioneaza un numar de 760 de persoane. Majoritatea, din cauza tratamentelor pe care le-au primit inainte si pe durata arestarii, au o dubla calitate: ranit si retinut. Diferenta dintre cifra avansata de organizatiile de profil si statistica SSPR este explicabila prin faptul ca foarte multe persoane nu au depus actele pentru a fi luate in evidenta conform fostei Legi 42/90, actuala Lege a Recunostintei. La reluarea anchetei privind dosarele revolutiei, dupa octombrie 2004, procurorii militari au descoperit si alte persoane care au manifestat in perioada 16-22 decembrie 1989, in Timisoara si Bucuresti, dar care au ezitat, din diverse motive, sa fie luate in evidenta: unii din dezinteres, altii au fost plecati din tara, din teama etc.
Daca in perioada 16-22 decembrie 1989 au fost retinuti cei care au manifestat impotriva comunismului si a regimului dictatorial ceausist, in perioada 22 decembrie '89-ianuarie '90 au fost inregistrate alte sute de retineri atat de civili, cat si de cadre apartinand Militiei, Securitatii si Armatei sub diverse justificari, dar in special pentru banuiala de activitate terorista. Pana in prezent nu au fost gasiti vinovatii pentru arestarile ilegale si tortura aplicata manifestantilor in decembrie 1989 si nici nu au fost clarificate imprejurarile retinerii altor persoane dupa aceasta perioada.
Adeverintele eliberate de Parchetul Militar pentru demonstrantii arestati in decembrie 1989 fac mentiunea ca a fost vorba de „retinere ilegala”. Certificatele medico-legale detinute de majoritatea celor arestati atesta modul in care au fost tratati: au necesitat numeroase zile de ingrijiri medicale si multi au ramas cu sechele.

Din lipsa de catuse, le-au legat mainile cu franghie

„Dupa ce ne-au scos de la metrou, afara era o duba. Am crezut ca am scapat de bataie. A urmat un traseu pe jos, pana la Militia Capitalei, primind continuu pumni si picioare. La un moment dat, nu mai stiam de mine. M-am trezit in gang la Militia Capitalei. De o parte si de alta era format un coridor de militieni, umar la umar. Din nou bataie. Nu mai stiu bine ce s-a intamplat, am fost aruncat la gramada, in arest. Am fost imbrancit peste alte persoane care se aflau acolo. Eram intins pe podea, pe ciment. Se auzeau gemete. Pe la ora 2,30 au venit si ne-au legat mainile. Se terminasera catusele si ne-au prins de maini cu franghie, doi cate doi. In drum spre camion, iarasi bataie. Eu nu mai aveam loc in camion, dar un militian a gasit solutia: ne-a indesat cu patul armei ca sa poata sa inchida usa dubei. Am ajuns la Jilava. Cineva ne-a strigat: „Mainile sus, fata la perete”. Se simula o executie ca sa ne inspaimante. Am fost bagati in celule, foarte multi dintre cei arestati erau intr-o stare jalnica, unii cu rani foarte grave. Am fost eliberati a doua zi, dupa-amiaza. Am fost dusi cu un camion pana la Soseaua Giurgiului, unde ne astepta o multime entuziasmata. Eu am inceput sa fac semne la masini, la autoturismele care treceau, ca sa ma ia si pe mine. Nu intelegeam de ce nimeni nu vroia sa opreasca: incetineau, se uitau la mine, dupa care accelerau brusc si aveau fata speriata. Dupa aceea am realizat: aveam urme de sange pe fata, nasul spart, ochii tumefiati. Nimeni nu a vrut sa ma ia in masina. Figura mea ii inspaimanta”, a declarat Traian Vasu, ranit-retinut in revolutie.

Nici un vinovat

Cu toate demersurile intreprinse de organizatiile retinutilor din revolutie, atat la Parchetul Militar, cat si la alte institutii ale statului, nici pana in prezent nu au fost depistati vinovatii de masacrul din decembrie 1989. Rand pe rand, cei care au fost retinuti ilegal la sectiile se politie si apoi la inchisoare au depus plangeri penale la Parchet in dorinta de a afla adevarul, pentru a li se face dreptate. Unii au apucat sa-si vada dosarul, altii nu, dar pentru toti raspunsul a fost acelasi: nu au fost inca depistate persoanele vinovate. Stefan Alexandrescu, 41 de ani, retinut si ranit, afirma ca in prezent s-a ajuns intr-o situatie hilara: „Pentru a putea fi luati in evidenta, conform Legii Recunostintei, trebuie refacut dosarul care certifica calitatea de retinut. Toate acestea in ciuda faptului ca, la cei care au fost retinuti in decembrie, lucrurile sunt destul de clare: exista fise de camere, certificate medico-legale si alte documente de la Militie si inchisoare in care sunt trecuti cu numele in seara arestarii. In prezent, ni se solicita si alte probe. De exemplu, trebuie sa mai gasim trei martori, ceea ce este absurd. In teroarea de atunci, nu ne gandeam nicidecum la nume sau alte date de idetificare ale celorlalti arestati”.
Reprezentantii organizatiilor de arestati la revolutie fac in prezent demersuri pentru a da statul in judecata. „Ne-am constituit parte civila si nu vom renunta pana cand nu vor fi identificati cei vinovati. Acestia trebuie sa raspunda pentru cele intamplate, iar statul roman trebuie sa ne despagubeasca pentru traumele indurate. Are macar datoria asta fata de noi”, a declarat Nicolae Balutoiu, retinut-ranit.