Pe 21 decembrie galatenii s-au solidarizat cu timisorenii

Dincolo de eticheta ce ii era pusa Galatiului, de puternic centru muncitoresc, de fief al puterii comuniste, la sfarsitul anilor '80 au fost inregistrate mai multe revolte ale muncitorilor si incercari ale unor intelectuali de „a face ceva”. Primele „semne” ale nemultumirilor impotriva regimului Ceausescu au aparut ca o expresie a nostalgiei fata de „vremea lui Dej”, cand cel putin nu exista „alimentatia rationala”. Incepand cu anul 1982, in fiecare seara de 8 noiembrie erau aprinse lumanari pe soclul statuii lui Gh. Gheorghiu Dej de pe esplanada Casei de Cultura a Sindicatelor. Apoi au aparut manifestele, protestele prin incetarea lucrului la santierul naval si Combinatul Siderurgic. Iar in seara de 21 decembrie au aparut primele manifeste care ii chemau pe galateni la solidaritate cu Timisoara impotriva regimului Ceausescu.

Primele proteste

Prin anii '88-'89 au aparut si primele proteste ale muncitorilor. In ianuarie 1988 santierul naval a fost impanzit cu manifeste care chemau la revolta impotriva regimului Ceausescu. Manifestele fusesera tiparite prin linogravura si fusesera raspandite in intreg santierul intr-un mod cat se poate de ingenios: in zori, inainte de inceperea programului, au fost puse teancuri de manifeste pe electrocarele si motostivuitoarele santierului iar cand acestea au plecat spre sectiile si atelierele unde aveau de facut transporturi de piese si materiale manifestele au „zburat” in intreg santierul. Securitatea a declansat o ancheta ampla, la fiecare sectie din santier fiind plasat cate un „grad mare” din Securitate pentru anchetarea inginerilor, maistrilor si muncitorilor. Dupa cateva zile securistii au fost retrasi fara sa descopere secretul manifestelor. O luna mai tarziu a avut loc si o prima greva, a muncitorilor de la Sectia 1 Corp Cala Bazin, care au refuzat sa inceapa lucrul din cauza conditiilor de lucru. Dupa acea prima greva, care a durat aproximativ patru ore, au urmat mai multe asemenea proteste si lozinci anticeausescu scrise cu creta pe peretii vapoarelor aflate in constructie. Revolte similare incepusera sa se produca si la Combinatul Siderurgic si Uzina Mecanica Navala.

Manifeste pentru solidarizare cu Timisoara

Deloc intamplator, in ziua aniversarii a doi ani de la revolta de la Brasov, pe 15 noiembrie 1989, inginerul Ioan Grigorescu a protestat in fata intrarii principale a Combinatului Siderurgic. La ora la care muncitorii din schimbul doi intrau in combinat iar cei din tura intai paraseau combinatul inginerul Grigorescu a lipit mai multe manifeste impotriva regimului Ceausescu, cerandu-le muncitorilor sa i se alature. Nimeni nu i s-a alaturat si rapid a si fost arestat, dar protestul sau, ca si toate celelalte, au construit la Galati sindromul paharului umplut pana la ultima picatura. Evenimentele de la Timisoara au accelerat aceste reactii. Pe data de 20 decembrie poetul Corneliu Antoniu, care era de mult in vizorul Securitatii, si actorul Eugen Popescu Cosmin, prieten al lui Nicolae Carandino, impreuna cu actorul Vlad Vasiliu, au hotarat sa tipareasca si sa distribuie manifeste cu versurile lui Radu Gyr. Nu au reusit pentru ca evenimentele s-au precipitat. Dar manifeste pentru solidarizarea galatenilor cu Timisoara au fost raspandite in Galati in seara de 21 decembrie si pe 22 decembrie. Daca Ceausescu nu ar fi fugit, probabil ca s-ar fi confruntat si cu o revolta a Galatiului.