In 1956, deci acum exact o jumatate de veac, la nord-vestul frontierelor noastre, Ungaria, care doar cu 16 ani in urma – e drept, intr-un alt regim, dar cine stie daca nu orice regim exprima gandurile cele mai intime ale populatiei pe care o guverneaza – punea stapanire pe nordul Romaniei, dadea un exemplu tuturor tarilor subordonate Moscovei despre ceea ce inseamna trezirea la realitate.
Revolutia maghiara nu a fost un dus rece, ci cald, care cadea peste Romania si incerca s-o spele de conformismul ei partinic. Ni se demonstra ca se poate. Cu alte cuvinte, revolta pleca de la centru si din elita partidului. Intelectuali, ideologi, oameni care poate pana atunci parusera aserviti regimului stalinist ieseau din narcoza si treceau la actiune. In Romania situatia pare ca a stat exact invers. Capitala a tacut, dar muntii s-au miscat. Impreuna cu studentii tot din Timisoara… Tarani, oameni cu si fara instructie, carora li s-au alaturat si militari, si-au dat seama ca a venit ceasul si, in consecinta, au luptat impotriva regimului din tara. Din aceasta cauza, intr-un mod absolut nedrept, istoria revoltelor din Europa Rasariteana, care probabil ca se preda in mari universitati ale lumii, nu ia in calcul rezistenta noastra din munti sau protestele studentesti si are in vedere doar Budapesta '56, Berlin '53, Praga '68, Varsovia '70 si alte razmerite din capitalele statelor Pactului de la Varsovia. Bucurestiul nu este nicaieri fiindca Bucurestiul trebuie cautat in munti. Numai ca in munti, de regula, se face turism, schi, vin fotografi care fotografiaza frumusetile patriei si nimeni nu se gandeste ca acolo a functionat cel mai amarnic protest impotriva oranduirii inumane si antiumane care-si avea originea intr-un octombrie 1917 petersburghez.
Peste tot acum in lume se aniverseaza cei cincizeci de ani de la revolutia maghiara. Si noi ne amintim de acest mare eveniment. Ne mai amintim insa ca in august 1990, cand se implineau zece ani de la infiintarea sindicatului Solidaritatea, o revista de prestigiu din tara sublinia acest fapt cu mare fast, fara sa scoata o vorbulita despre faptul ca in acelasi august se implineau si cincizeci de ani de la Dictatul de la Viena.
Tot in aceeasi zodie otravita a Scorpionului se implinesc saizeci de ani de la masluitele alegeri din 1946. Nu cred ca undeva in lume ceea ce s-a intamplat atunci in Romania are vreun ecou. In urma cu zece ani, Conventia Democrata, avand la timona PNTcd, castiga alegerile si promitea sa faca ceva pentru aceasta tara. Administratia de atunci, se stie, a fost un esec. Intrarea in NATO si in UE vor fi consemnate in istorie ca succese ale guvernarilor Iliescu si Basescu. Nici o vorba despre Emil Constantinescu si Victor Ciorbea! Nu sunt un fan PNTcd, ba dimpotriva, dar nu pot cu acest prilej sa nu evoc teribila nedreptate facuta acestui partid care a fost distrus sistematic prin forte special pregatite pentru o asemenea isprava. Acum, in toamna lui 2006, suntem inecati in ceea ce numim Internationala Socialista si ne confruntam in toata Europa cu o puternica propaganda de stanga.
50 si 60 de ani… Cele doua repere ale istoriei contemporane, unul mare, altul mic, sunt alaturi si parca anticipeaza luna ianuarie 2007.
