Vinerea Seaca
Ultima vinere din Paresimi sau din Postul Mare se numeste Vinerea Pastelui, Vinerea Patimilor, Vinerea Mare si Vinerea Seaca, ultima denumire venind de la faptul ca multi romani tin postul negru, adica nu mananca si nu beau absolut nimic toata ziua. Cine tine acest post crede ca va fi ferit tot anul de toate bolile, ii va merge bine si va fi ajutat sa treaca de nevoi si necazuri. Se mai spune ca acela care tine acest post nu va avea dureri de cap niciodata si va sti cu trei zile inainte cand va muri. Nu se umple bors in aceasta vinere, pentru ca Necuratul vine si se scalda in el. Nu se coase, ca sa nu orbesti, nu se tese, nu se toarce, nu se fac scaldatori, nu se spala, nu se face lesie, nu se albesc camasi, fiindca Sfanta Vineri ar casuna mare dauna. Daca s-ar incumeta cineva sa coaca paine in Vinerea Mare, atunci, de-ar zvarli painea aceea in Mare, nici pestii nu ar manca-o. De obicei, in aceasta zi se inrosesc ouale si se pregateste pasca. Cei care au gusa sau vreo bolfa merg in aceasta zi, inainte de rasaritul Soarelui, pe imas sau in gradina, si cauta oase. Si cum afla vreun os, il iau incet de jos, il duc cu mana la gusa sau bolfa si, inconjurand cu el gusa, o lovesc o data, zicand:
Vinerea seaca,
Gusa seaca!
Sau:
Vinerea seaca,
Bolfa seaca!
Apoi pun osul inapoi de unde l-au luat si cum a fost cand l-au luat si cauta alte doua oase, cu care fac tot asa ca si cu primul. Se zice ca, astfel, gusa sau bolfa seaca si nu creste mai mult.
In Vinerea Patimilor, cand te scoli, e bine sa ai o bucatica de fier pe care sa calci, ca apoi nu te mai lovesti tot anul. Daca ploua in Vinerea Seaca, anul va fi manos; iar de nu ploua, va fi neroditor.
Vinuri alese pentru sarbatoarea sfanta
Poporul roman, de la formarea sa, a fost si este un popor crestin. De aceea romanii au fost si au ramas mari consumatori de vinuri. Nu exista sarbatoare, ceremonie, aniversare etc. la care vinul sa nu fie pe masa. Cu ocazia Pastilor, vinul va acompania din plin mancarurile preparate special pentru aceasta mare sarbatoare religioasa. Ouale rosii, dupa ce le-am ciocnit si am zis crestinescul „Hristos a Inviat!”, se asociaza perfect cu vinurile albe, vinuri tinere obtinute din soiurile romanesti Zghihara, Galbena de Odobesti sau Francusa. Casul si urda, asa-numitele „branzeturi romanesti de primavara”, se servesc cu Cramposie, Feteasca alba sau Feteasca Regala. „Aceste vinuri pot fi tinere sau putin mai vechi”, spune oenologul Ion Pusca. Pentru drobul si stufatul de miel, preparate traditionale romanesti, se recomanda a se consuma vinuri rosii seci mai putin corpolente (mai putin extractive). De exemplu, Babeasca neagra din primul sau al doilea an de productie. De asemenea, friptura de miel la tava, „coloana vertebrala a mesei de Pasti”, se serveste cu un vin rosu mai corpolent (mai extractiv), cel mai potrivit fiind vinul sec provenit din soiul romanesc Feteasca neagra. Poate fi consumat tanar, dar este de preferat ca acest vin sa fie ceva mai vechi, adica de 3-5 ani. Si, in sfarsit, desertul de Pasti, cozonacul se serveste cu celebrele vinuri albe dulci Grasa de Cotnari sau Tamaioasa romaneasca. Potrivit lui Pusca, aceste doua vinuri romanesti, daca au minimum 5 ani invechire la sticla, incheie masa de Pasti intr-o nota de rafinament si eleganta. Desigur, ar cadea foarte bine, dar se gaseste din ce in ce mai rar, si un pahar de Tamaioasa (Busuioaca) de Bohotin! De retinut ca vinurile albe, ca si vinurile spumante, se servesc la o temperatura in jurul a 100C, iar cele rosii, la o temperatura mai ridicata, asa-zisa „temperatura camerei” Ð 15-180C.
