Reputat profesor universitar la Facultatea de Filologie, critic literar de prima marime si presedinte al filialei din Timisoara a Uniunii Scriitorilor din Romania (USR), Cornel Ungureanu si-a lansat, zilele trecute, cel de al IV-lea volum al „Geografiei literaturii romane, azi”. Autorul se opreste acum asupra Banatului, provincia cea mai apropiata sufletului sau de banatean autentic. Cartea a aparut la Editura „Paralela 45” in colectia „Sinteze”, coordonata de Mircea Martin.
Asa cum recunoaste insusi autorul, in al sau „Argument”, el urmareste „sa recupereze imaginile pierdute, abandonate, creatiile uitate ale unui timp important pentru cultura, fara sa solicite restaurarile aberante ale utopiilor retrospective”. Ambitiosul proiect, conceput monumental, in sase volume, incearca o redeschidere a granitelor, dar si o cartografiere fireasca a spatiilor culturale romanesti.
Prozatoarea Adriana Babeti si criticul Mircea Mihaies precizeaza ca este vorba despre cea mai importanta constructie de acest gen a culturii romane si de o adanca iubire fata de spiritul banatean. Acest lucru a fost scos in evidenta si cu ocazia lansarii lucrarii la Libraria „Joc secund” Humanitas din Timisoara.
Practic, acest al patrulea volum al „Geografiei literaturii romane, azi” pledeaza pentru „revizitarea literaturii Banatului”, prea putin inteleasa si reface o analiza intre centru si margini, repunand in lume ideea de retea cu mai multi policentrii. Pe baza unor documente literare aparute mai recent, profesorul Cornel Ungureanu explica in detalii optica trunchiata care a vitregit geografia literara/culturala a Banatului, ce pare saraca fiindca incepe printr-un sir de excluderi.
„Istoriile germane, maghiare, sarbe, romanesti se elimina cu o induiosatoare reciprocitate din devenirea comuna. Ba mai mult chiar, pentru cele romanesti Banatul nu are o individualitate care merita prea multa atentie…”, sustine autorul cu toata convingerea. Critic literar de frunte, Cornel Ungureanu opineaza ca „in Banatul romanesc, Timisoara, Lugoj, Resita, Caransebes, Oravita, Bocsa in Banatul Sarbesc (iugoslav), Varset, Biserica Alba, Novi Sad, dar nu numai acestea, ci si un sir de sate, propun reviste, scriitori, carti, actiuni culturale definitorii pentru un spatiu definit altfel decat sub semnul Bucurestilor”.
De altfel, inca in primul capitol al cartii, intitulat „Geopolitica, de la 1718 la 1918”, autorul se ocupa de Nicolae Stoica de Hateg, Eftimie Murgu, A. C. Popovici si continua cu Ioan Popovici-Banateanul, G. A. Petculescu, Victor Vlad Delamarina, dar si Camil Petrescu, Lucian Blaga, G. Calinescu, L. Rebreanu, care au trait vremelnic in Banat sau au avut legaturi cu aceasta provincie.
In capitolul „Revoltatii. Banatul Romaniei si al Europei Centrale” sunt tratate figurile pitoresti ale unor mari oameni de cultura banateni ca Ion Stoica Udrea, Virgil Birou, Romul Ladea, Franyo Zoltan, Meliusz Jozsef, Franz Leibhardt, Nikolaus Berwanger, pe care autorul ii cunostea personal, ca si pe dascalii sai din facultate care i-au constituit si modele culturale: Victor Iancu, Eugen Todoran sau Deliu Petroiu etc.
Mai mult, autorul se opreste, cu toata competenta, asupra opiniilor teologilor de la Palia de la Orastie la Nicolae Corneanu, explica creatia condeierilor tarani, unica in tara, dar si a scriitorilor din Banatul Sarbesc: Vasko Popa, Florica Stefan, Ion Milos, Slavko Almajan, Ioan Flora. Este vorba despre intreaga pleiada de scriitori germani formati la scoala timisoreana din care cei mai multi au emigrat peste hotare. Cornel Ungureanu trateaza, in acest volum de 280 de pagini, inclusiv literatura scrisa in limbile maghiara, germana si sarba, scriitorii moderni si postmoderni, carora le dedica trei capitole distincte, trasatura unica si inconfundabila pentru literatura Banatului.
