In isteria desantata si sordida – intretinuta nici macar abil, ci doar jegos de tabloidele de mare tiraj – ce a fost declansata in Marea Britanie impotriva acceptarii lucratorilor romani si bulgari in perspectiva primirii tarilor lor in Uniunea Europeana, un ziar serios, „The Guardian”, care n-a crutat vreodata Romania si Bulgaria, a gasit cu cale sa intreprinda o analiza solida, onesta si pe deplin pertinenta cu privire la situatia tarilor din Est, cu accent tocmai pe Romania si Bulgaria, si originile fenomenului de migrare a bratelor lor de munca.
Remarcabil in analiza din „The Guardian” este ca aceasta nu se mentine doar la suprafata lucrurilor, nesfiindu-se sa patrunda in profunzimea lor, la originea fenomenelor. Daca atunci cand au abandonat comunismul – spune analiza – tarile respective ar fi aruncat nu doar apa din lighean, ci si copilul din acesta, alta ar fi fost situatia. Fara echivocuri este analiza in ce priveste aruncarea copilului. Aceasta este considerata integral opera politicilor asa-zis „antiinflationiste”, impuse de FMI si mai apoi chiar de Uniunea Europeana, care, incer-cand sa scoata raul, mai mult au stricat ce era totusi bun.
De la caderea comunismului au trecut 16 ani – spune analiza -, dar oamenii din Est pleaca in cautarea unor locuri de munca prin tarile occidentale nu pentru a scapa de sechelele comunismului, ci de consecintele politicilor antiinflationiste. Acestea au produs o polarizare so-ciala grava. O minoritate s-a imbogatit masiv, prin furturi si coruptie, in timp ce zecile de milioane ale majoritatii se zbat in saracie. Prea putini catadicsesc prin Occident – afirma „The Guardian” – sa faca o legatura intre rezultatele reformelor si valul migrationist.
Nimeni nu prea vrea prin Occident sa recunoasca fara ezitari ca tinerii din Est castiga in concursuri de angajare in fata candidatilor din Occident, ca ingineri romani sau stomatologi unguri au de fapt cautare in Marea Britanie pentru ca sunt buni si pentru ca aceasta tara are nevoie de ei, ca atatia estici sunt mai bine pregatiti deoarece, in ciuda pierderilor vizibile din perioada de tranzitie, sistemele de educatie si alte sisteme sociale din tarile foste comuniste sunt inca mai bune decat corespondentele lor din tari occidentale.
Analiza nu are dubii in privinta beneficiarilor fenomenului de migratie. Acestia sunt doar companiile occidentale, pentru ca muncitori-mea occidentala se afla printre pierzatori. Si, nu intamplator, aceasta este inspaimantata de imigratie si este atat de sensibila la propaganda impotriva unor imigranti precum romanii sau bulgarii, care de fapt n-au nici o vina. Oricum, spune analiza, cei mai mari perdanti sunt insesi tarile de origine ale migratiei, care sunt vaduvite de aportul celor mai dotati, talentati si harnici dintre cetatenii lor, indeosebi si cu atat mai grav tineri! Concluzia analizei este formulata net. Diferentele dintre Est si Vest si xenofobia care le insoteste vor disparea doar atunci cand mostenirea comunista va fi privita onest si echidistant. Si daca se va admite ca, in pofida absentei libertatilor politice, statele estice au avut si realizari solide.
Este reconfortant sa poti consemna o asemenea analiza intreprinsa de insasi una din citadelele finantelor mondiale, despre un subiect atat de controversat, delicat si complicat. Un semn ca mai exista oameni ce gandesc si nu sunt doar niste masini de printat, oameni ce privesc realitatile cu profesionalism si onestitate, necantand doar in struna unor companii ce se afla exclusiv in urmarirea profitului.
Problema insa s-a complicat atat de mult incat solutia sugerata nu prea mai poate servi la ceva. Simpla recunoastere a realitatilor si erorilor – recunoastere de altfel tardiva – nu poate rezolva lucrurile. Raul a fost facut. Nu se mai poate reveni. Consecintele nu mai pot fi oprite sa se rostogoleasca. Migrantii nu mai pot fi stopati, ca si pierderile ireparabile pentru tarile estice.
Pentru tarile occidentale, migratia din Est este o infuzie de sange proaspat care le va scoate, pentru o perioada mai mult sau mai putin lunga, din satietatea pietei si cvasistagnarea imbatranirii demografico-economice. Rolul migratiei fortei de munca dintre Est spre Vest, ca o componenta intrinseca a procesului extinderii Uniunii Europene dinspre Vest spre Est, este inteles de liderii politici occidentali. Muncitorimea din Occident nu intelege rostul acestei migratii si, afectata fiind, nici nu vrea sa inteleaga. Mai mult, o respinge, cu toate ca liderii vest-europeni vor face in asa fel, prin politici publice, incat sa-i revina si ei un avantaj din acest lucru, fara ca toate profiturile sa ramana doar la dispozitia capitalului. In mod inevitabil, insa, procesul va genera contradictii si disensiuni, infruntari sociale, tensiuni economice si dispute politice.
Singurul perdant net – pentru ca vor fi, fara indoiala, si avantaje – il vor constitui tarile est-europene. In acest domeniu, concluzia transanta a analizei din „The Guardian” nu poate fi decat impartasita. Avantajele nu sunt putine, dar mai toate sunt pe termen scurt: de la detensionari ale pietei autohtone ale fortei de munca la remiteri spre tara din castigurile realizate de lucratorii estici in tarile occidentale. Prin comparatie, insa, pierderile mentionate clar de „The Guardian” sunt incomparabil mai importante, cu atat mai mult cu cat sunt pe termen lung si irecuperabile.
